Va doresc sali GOALE!
Dragi responsabili si/sau patroni de sali de cinema: Va multumesc din suflet pentru confortul de care am parte atunci cand imi golesc buzunarul cumparand bilete la film si va admir pentru profesionalismul de care dati dovada. Respect! Dar am o intrebare: de ce nu serviti si alcool ieftin in sali? Pentru ca in rest aveti detul de multe in comun cu bodega de cartier…
Cinematografe de cartier, de lux, de fite, normale, vechi, noi, mici, mari, lungi, scurte, patrate, rotunde… toate au ceva in comun. Ceva infect, ceva stricat, ceva care alunga lumea din sali si o tine la distanta. S-a dus tot farmecul de a merge la film, s-a dus toata bucuria.
Pentru ca toti retardatii si-au facut un obicei din a merge la cinematograf numai ca sa strice cheful altora. Vin la cinematograf ca musca la ...., dar in loc sa-l manance ne mananca noua nervii.
Am inteles ca tuturor li se face brusc pofta de shaorme si pui pe rotisor de cate ori apare pe imensul ecran un om spintecat, am trecut cu vederea sindromul popcorn, am ignorat fataiala catre si dinspre toalete (cu toate ca nu este o intalnire a celor cu probleme de prostata). Bun, asta e… lumea are mancarimi sau pur si simplu nu-si gaseste pozitia ideala asa usor. Toate trec cam in prima jumatate de ora: mancarea se termina, covorul de floricele si resturi e intins, vezicile sunt goale… Perfect, ramane totusi jumatate de film de urmarit in liniste.
Sau nu! Pe ultimul rand incepe discutia foarte importanta dintre doi sau mai multi cretini care se cred pe stadion. Huliganii de cinematograf, cu voci infundate si groase isi incep spectacolul. Si grohaie (pardon,vorbesc) tot filmul despre mai toate problemele existentiale: telefon mobil, masina, haine, smenuri (scuzati, afaceri). Din cand in cand mai fac cate un comentariu referitor la film, de parca sala ar fi plina de orbi. Cand nu au ce comenta, incearca sa comunice cu actorii, probabil unii dintre ei sunt scoliti si au trecut si pe la teatru.
Aceste gunoaie cu iq mai mic decat al scaunului pe care isi odihnesc cea mai importanta parte a corpului isi fac de cap ora de ora, film dupa film, in toate cinematografele din Romania, sfidand cu nerusinare cam tot ce inseamna bun-simt. Pentru ca li se permite.
Am trait cu impresia ca daca platesc mai mult si aleg un cinematograf mai select, dispar si animalele din ultimul rand, am crezut ca pretul piperat include si o dezinfectie fonica. NU! Peste tot la fel. Difera numai pretul platit pentru NEvizionarea filmului. Cam atat. Si parca unele sali au scaune putin mai moi…
33. Euro08
Egal cu 0
"...0-0 cu Franta este o performanta. Egalul cu vice-campiona lumii este un rezultat de zile mari. Punctul prins in primul meci este exceptional. Mai mult nu puteam obtine. Am jucat excelent. Tactic am fost peste francezi. Piturca a gandit perfect partida. Bravo baieti!..."
BLA BLA BLEAH!!
Superba aparare. Si cu ce ne ajuta asta?Intotdeauna ne-am multumit cu putin, mereu am ciugulit din resturile aruncate de adversari. Suntem complexati si frustrati, nu avem incredere deloc in noi si la capitolul mentalitate de invingator stam atat de prost incat mai bine lasam capul jos si ne intoarcem acasa. Rezultatul ar fi fost bun daca se juca si fotbal…
Fotbalul s-a schimbat atat de mult si am ajuns sa ne uitam la partide de sah. 1(UN)!!! singur sut pe poarta intr-un meci de fotbal? Din cate stiu eu toata esenta fotbalului o reprezinta golurile… Iar ca sa dai goluri trebuie sa sutezi pe poarta. Urat. Foarte urat, am picat in jocul unei Frante obosite si supraestimate. O echipa a Frantei care a ramas cu renumele, o echipa a Frantei de care se tem numai cei slabi. Iar Romania a facut parte din cei slabi. A acceptat anti-jocul “gainilor” si s-a multumit cu egalul. Pacat. Romania are forta, are potential, putea invinge Franta lejer in acest meci. Singura conditie era sa joace…
Sa prinzi Franta la pamant si sa nu profiti? Punctul scos sa si-l puna in vitrina toti naivii care cred ca nu puteam obtine mai mult, toti antrenorii care nu joaca la victorie, toti acei carora le place noul fotbal supertacticizat, toti cei slabi de inger, toti jucatorii care accepta anti-jocul adversarului.
Olanda cum a putut? Era tot o echipa care pleca cu sansa a doua. De data asta cu campioana lumii… Si rezultatul nu a fost 0-0, pentru ca fotbalul lor se joaca pe goluri, nu pe “realizari” bune numai pentru statistica. Pentru ca 0-0 ar fi fost o rusine pentru ei, pentru ca ei au intrat pe teren ca sa castige… Si asta au si facut.
Romania poate mult mai mult, dar din pacate e tinuta pe loc de o natie intreaga care se va multumi intotdeauna cu putin. Si de ziaristii lu’ peste care i-au aplaudat dupa 0-0 cu Franta. Si de toti cei care se sperie numai cand aud “Franta” sau “vice-campioana”…
A fost cel mai urat meci pe care l-am vazut iar rezultatul nu ma multumeste deloc. Gata, am spus! Parerea mea…
"...0-0 cu Franta este o performanta. Egalul cu vice-campiona lumii este un rezultat de zile mari. Punctul prins in primul meci este exceptional. Mai mult nu puteam obtine. Am jucat excelent. Tactic am fost peste francezi. Piturca a gandit perfect partida. Bravo baieti!..."
BLA BLA BLEAH!!
Superba aparare. Si cu ce ne ajuta asta?Intotdeauna ne-am multumit cu putin, mereu am ciugulit din resturile aruncate de adversari. Suntem complexati si frustrati, nu avem incredere deloc in noi si la capitolul mentalitate de invingator stam atat de prost incat mai bine lasam capul jos si ne intoarcem acasa. Rezultatul ar fi fost bun daca se juca si fotbal…
Fotbalul s-a schimbat atat de mult si am ajuns sa ne uitam la partide de sah. 1(UN)!!! singur sut pe poarta intr-un meci de fotbal? Din cate stiu eu toata esenta fotbalului o reprezinta golurile… Iar ca sa dai goluri trebuie sa sutezi pe poarta. Urat. Foarte urat, am picat in jocul unei Frante obosite si supraestimate. O echipa a Frantei care a ramas cu renumele, o echipa a Frantei de care se tem numai cei slabi. Iar Romania a facut parte din cei slabi. A acceptat anti-jocul “gainilor” si s-a multumit cu egalul. Pacat. Romania are forta, are potential, putea invinge Franta lejer in acest meci. Singura conditie era sa joace…
Sa prinzi Franta la pamant si sa nu profiti? Punctul scos sa si-l puna in vitrina toti naivii care cred ca nu puteam obtine mai mult, toti antrenorii care nu joaca la victorie, toti acei carora le place noul fotbal supertacticizat, toti cei slabi de inger, toti jucatorii care accepta anti-jocul adversarului.
Olanda cum a putut? Era tot o echipa care pleca cu sansa a doua. De data asta cu campioana lumii… Si rezultatul nu a fost 0-0, pentru ca fotbalul lor se joaca pe goluri, nu pe “realizari” bune numai pentru statistica. Pentru ca 0-0 ar fi fost o rusine pentru ei, pentru ca ei au intrat pe teren ca sa castige… Si asta au si facut.
Romania poate mult mai mult, dar din pacate e tinuta pe loc de o natie intreaga care se va multumi intotdeauna cu putin. Si de ziaristii lu’ peste care i-au aplaudat dupa 0-0 cu Franta. Si de toti cei care se sperie numai cand aud “Franta” sau “vice-campioana”…
A fost cel mai urat meci pe care l-am vazut iar rezultatul nu ma multumeste deloc. Gata, am spus! Parerea mea…
32. Munci
NU (mai) merge (si) asa!
O natie de lenesi si de delasatori. Asta suntem! Atitudinea si mentalitatea se ghideaza nemteste dupa expresia “merge si asa”. Lasam totul balta pe ultima suta de metri si avem tendinta sa stricam o lucrare din cauza celei mai mici probleme care se iveste. Daca ceva nu merge dam cu pumnul, poate isi revine. Daca ceva nu se potriveste, fortam pana intra. Daca o piesa are un defect, o ajustam cu ciocanul. Nimic nu se mai face la nivel profesionist.Ce daca nu se inchide portiera perfect la noul autoturism produs in serie la noi? Merge…
Ce daca canalul din mijlocul intersectiei e ridicat stramb peste nivelul drumului? Merge… Cu ce ne deranjeaza un gard vopsit in 10 nuante diferite de verde? Merge…Instalatorul isi va face treaba rapid si prost, pentru ca nu-l intereseaza. Electricianul va termina in 5 minute un apartament, la fel de prost. Faiantarii vor ciobi cam 2 placi pe metru patrat si vor termina in timp record o lucrare la fel de proasta. Nu mai exista profesionisti, nu mai exista interes, nu mai exista respect.
Merge si asa… Am ajuns la performanta de a lucra cu picioarele in aproape toate domeniile posibile. Suntem un fel de antonim al nemtilor. Toata lumea urla dupa bani, toata lumea se plange, dar nimeni nu-si face treaba cum trebuie. Cred ca ar fi corect ca acesti oameni sa fie platiti cu bacnote rupte pentru fiecare serviciu prost prestat.
Paradoxal, suntem profesori in tepe si smecherii. Romanii sunt profesionisti in cam tot ce inseamna ilegalitate. Este un domeniu bine invatat, bine executat. Totul la secunda, totul perfect. Nici nu ma mira ca aceste activitati sunt “platite” cel mai bine. Doar se lucreaza profesionist…Iar micile exceptii care fac regula, adica cei putini care isi respecta munca si tintesc perfectionismul in ceea ce fac, vor fi criticate si luate peste picior de fiecare data. Si bineinteles, cat mai prost recompensate.
Traiasca muncitorimea! Doamne fereste sa stricam piata si sa facem si ceva bun. Doar merge si asa…Romanii au intrat in UE cu picioarele si raman cu mana-n san…
O natie de lenesi si de delasatori. Asta suntem! Atitudinea si mentalitatea se ghideaza nemteste dupa expresia “merge si asa”. Lasam totul balta pe ultima suta de metri si avem tendinta sa stricam o lucrare din cauza celei mai mici probleme care se iveste. Daca ceva nu merge dam cu pumnul, poate isi revine. Daca ceva nu se potriveste, fortam pana intra. Daca o piesa are un defect, o ajustam cu ciocanul. Nimic nu se mai face la nivel profesionist.Ce daca nu se inchide portiera perfect la noul autoturism produs in serie la noi? Merge…
Ce daca canalul din mijlocul intersectiei e ridicat stramb peste nivelul drumului? Merge… Cu ce ne deranjeaza un gard vopsit in 10 nuante diferite de verde? Merge…Instalatorul isi va face treaba rapid si prost, pentru ca nu-l intereseaza. Electricianul va termina in 5 minute un apartament, la fel de prost. Faiantarii vor ciobi cam 2 placi pe metru patrat si vor termina in timp record o lucrare la fel de proasta. Nu mai exista profesionisti, nu mai exista interes, nu mai exista respect.
Merge si asa… Am ajuns la performanta de a lucra cu picioarele in aproape toate domeniile posibile. Suntem un fel de antonim al nemtilor. Toata lumea urla dupa bani, toata lumea se plange, dar nimeni nu-si face treaba cum trebuie. Cred ca ar fi corect ca acesti oameni sa fie platiti cu bacnote rupte pentru fiecare serviciu prost prestat.
Paradoxal, suntem profesori in tepe si smecherii. Romanii sunt profesionisti in cam tot ce inseamna ilegalitate. Este un domeniu bine invatat, bine executat. Totul la secunda, totul perfect. Nici nu ma mira ca aceste activitati sunt “platite” cel mai bine. Doar se lucreaza profesionist…Iar micile exceptii care fac regula, adica cei putini care isi respecta munca si tintesc perfectionismul in ceea ce fac, vor fi criticate si luate peste picior de fiecare data. Si bineinteles, cat mai prost recompensate.
Traiasca muncitorimea! Doamne fereste sa stricam piata si sa facem si ceva bun. Doar merge si asa…Romanii au intrat in UE cu picioarele si raman cu mana-n san…
31. Apa
APANOVA antique
Daca doriti apa exotica, cu aspect si gust de rugina, deschideti robinetul. Daca vreti sa faceti o bucurie micutului, deschideti robinetul si lasati sa curga micile surprize insufletite in paharul deja calcarizat. Daca simtiti nevoia sa faceti o scurta vizita pe la medicul de familie, consumati lichidul straniu care vine pe acest robinet. Va place misterul? Incercati minunata apa de la furnizor. Bonus garantat in fiecare pahar.
Sa fie oare vorba de un parteneriat cu producatorii de apa plata si minerala? Unii ofera clientela, ceilalti ofera solutii de indoire a apei potabile de la robinet pentru castiguri mai mari? Sau sa fie vorba de neatentie in monitorizarea calitatii lichidului pompat prin toata reteaua Bucurestiului? Probabil costurile necesare modernizarii sistemului sunt prea mari, si domnii de la Apanova au uitat codul PIN de la cardul plin ochi de incasari. Sau poate noi consumatorii suntem prea pretentiosi daca dorim sa gasim o urma cat de mica de calitate in produsul achitat luna de luna…Apa rece e rece, apa calda e calda, nu ar trebui sa fie de ajuns? NU! Apa rece ne gandeam noi ca ar trebui sa fie si potabila iar cea calda SA SI FIE calda. Nu sa asteptam 30-45 de minute sa inceapa sa curga si calda. Robinetul cu rosu aduce apa calda, nu? Bun, credeam ca fac o confuzie.
Suntem taxati pentru fiecare picatura de apa. Avem sigilii pe toate contoarele, in privinta asta nu le-a scapat nimic. Sa nu cumva sa piarda un banut prin chiuveta unui muritor de rand. Dar daca ar fi macar pe jumatate la fel de stricti cu calitatea apei trimise catre noi cum sunt si cu banutii aia care se intorc la ei, probabil nu ar mai avea nimeni nimic de comentat. Daca ar avea macar un gram de responsabilitate in legatura cu un produs indispensabil omenirii…
NIMIC, maimuta nu vede, nu aude, nu vorbeste…dar contorizeaza si incaseaza.In tara in care platim taxe pentru taxe, Apanova castiga vanzand apa din canale. Ce ziceti, de la urmatoare factura platim si noi cu bani de monopoly?
Daca doriti apa exotica, cu aspect si gust de rugina, deschideti robinetul. Daca vreti sa faceti o bucurie micutului, deschideti robinetul si lasati sa curga micile surprize insufletite in paharul deja calcarizat. Daca simtiti nevoia sa faceti o scurta vizita pe la medicul de familie, consumati lichidul straniu care vine pe acest robinet. Va place misterul? Incercati minunata apa de la furnizor. Bonus garantat in fiecare pahar.
Sa fie oare vorba de un parteneriat cu producatorii de apa plata si minerala? Unii ofera clientela, ceilalti ofera solutii de indoire a apei potabile de la robinet pentru castiguri mai mari? Sau sa fie vorba de neatentie in monitorizarea calitatii lichidului pompat prin toata reteaua Bucurestiului? Probabil costurile necesare modernizarii sistemului sunt prea mari, si domnii de la Apanova au uitat codul PIN de la cardul plin ochi de incasari. Sau poate noi consumatorii suntem prea pretentiosi daca dorim sa gasim o urma cat de mica de calitate in produsul achitat luna de luna…Apa rece e rece, apa calda e calda, nu ar trebui sa fie de ajuns? NU! Apa rece ne gandeam noi ca ar trebui sa fie si potabila iar cea calda SA SI FIE calda. Nu sa asteptam 30-45 de minute sa inceapa sa curga si calda. Robinetul cu rosu aduce apa calda, nu? Bun, credeam ca fac o confuzie.
Suntem taxati pentru fiecare picatura de apa. Avem sigilii pe toate contoarele, in privinta asta nu le-a scapat nimic. Sa nu cumva sa piarda un banut prin chiuveta unui muritor de rand. Dar daca ar fi macar pe jumatate la fel de stricti cu calitatea apei trimise catre noi cum sunt si cu banutii aia care se intorc la ei, probabil nu ar mai avea nimeni nimic de comentat. Daca ar avea macar un gram de responsabilitate in legatura cu un produs indispensabil omenirii…
NIMIC, maimuta nu vede, nu aude, nu vorbeste…dar contorizeaza si incaseaza.In tara in care platim taxe pentru taxe, Apanova castiga vanzand apa din canale. Ce ziceti, de la urmatoare factura platim si noi cu bani de monopoly?
30. Fumat
Tutunul, un subiect fumat
Da, fumez! Si NU este problema ta.Tutunul dauneaza bla bla bla… Asa, si? Cred ca stiam cu totii (fumatorii) care sunt riscurile din secunda in care ne-am aprins prima tigara. Nu era nevoie de pachete indoliate cu mesaje sinistre, nu era nevoie de campanii peste campanii. Chiar si pustanii aia mici mici care se apuca de fumat sunt perfect constienti ca este un obicei daunator. Asta e tara, astia sunt oamenii ei, astia sunt parintii din ziua de azi, asta e educatia pe care o primesc cei mici.
Campaniile anti-fumat si mesajele morbide de pe pachetele de tigari nu vor rezolva problema. Mai rau, totul se transforma intr-o obsesie de prost gust. S-au format doua tabere care se razboiesc verbal total inutil. Nefumatorii se impart la randul lor in doua: cei care isi vad de treaba lor si istericii care fac spume la gura de cate ori se discuta subiectul, sustinand sus si tare o cauza pierduta: interzicerea totala a fumatului. Si toti acesti nefumatori plang la unison ca nu pot respira, ca ii imbolnavim (noi, fumatorii)… Sa fim seriosi.
La cum pute in tara asta si la cat de poluate sunt marile orase, credeti ca aerul ar fi mult mai curat si mai respirabil daca nu s-ar mai fuma? Credeti ca de la tigarile noastre nu puteti respira? Milioanele de automobile care circula non-stop pe strazi, gunoaiele care putrezesc la colturile blocurilor, nespalatii care circula liber pe unde vor, aurolacii din canale, cersetorii de la gura de metrou, rahatul a mii de caini fara stapan, rahatul a altor mii de caini cu stapan, rahatul cailor putere a carutelor care inca circula in voie, canalele infundate de atata nesimtire, subsolurile inundate ale blocurilor, sobolanii din toate crapaturile… toate astea nu va deranjeaza deloc, nu? Din cauza fumului de tigara va inbolnaviti si simtiti ca nu mai aveti oxigen? Am inteles…
E dreptul fiecarui fumator in parte sa-si innegreasca plamanii si sa-si afume creierii, este decizia fiecaruia daca vrea sau nu sa fumeze, asa ca terminati cu petitiile, crizele si cu discriminarile. Avem acest dreptPUNCT Si voi aveti dreptul de a va obisnui cu aceasta idee…
Da, fumez! Si NU este problema ta.Tutunul dauneaza bla bla bla… Asa, si? Cred ca stiam cu totii (fumatorii) care sunt riscurile din secunda in care ne-am aprins prima tigara. Nu era nevoie de pachete indoliate cu mesaje sinistre, nu era nevoie de campanii peste campanii. Chiar si pustanii aia mici mici care se apuca de fumat sunt perfect constienti ca este un obicei daunator. Asta e tara, astia sunt oamenii ei, astia sunt parintii din ziua de azi, asta e educatia pe care o primesc cei mici.
Campaniile anti-fumat si mesajele morbide de pe pachetele de tigari nu vor rezolva problema. Mai rau, totul se transforma intr-o obsesie de prost gust. S-au format doua tabere care se razboiesc verbal total inutil. Nefumatorii se impart la randul lor in doua: cei care isi vad de treaba lor si istericii care fac spume la gura de cate ori se discuta subiectul, sustinand sus si tare o cauza pierduta: interzicerea totala a fumatului. Si toti acesti nefumatori plang la unison ca nu pot respira, ca ii imbolnavim (noi, fumatorii)… Sa fim seriosi.
La cum pute in tara asta si la cat de poluate sunt marile orase, credeti ca aerul ar fi mult mai curat si mai respirabil daca nu s-ar mai fuma? Credeti ca de la tigarile noastre nu puteti respira? Milioanele de automobile care circula non-stop pe strazi, gunoaiele care putrezesc la colturile blocurilor, nespalatii care circula liber pe unde vor, aurolacii din canale, cersetorii de la gura de metrou, rahatul a mii de caini fara stapan, rahatul a altor mii de caini cu stapan, rahatul cailor putere a carutelor care inca circula in voie, canalele infundate de atata nesimtire, subsolurile inundate ale blocurilor, sobolanii din toate crapaturile… toate astea nu va deranjeaza deloc, nu? Din cauza fumului de tigara va inbolnaviti si simtiti ca nu mai aveti oxigen? Am inteles…
E dreptul fiecarui fumator in parte sa-si innegreasca plamanii si sa-si afume creierii, este decizia fiecaruia daca vrea sau nu sa fumeze, asa ca terminati cu petitiile, crizele si cu discriminarile. Avem acest dreptPUNCT Si voi aveti dreptul de a va obisnui cu aceasta idee…
29. Bilet
La concert cu biletul de tren
De ceva vreme a aparut un nou sistem de producere a biletelor de intrare la concerte si alte evenimente. Niste indivizi au simtit miros de afacere profitabila si si-au tras firma de realizare si comercializare de bilete. Incet incet numarul evenimentelor a crescut semnificativ, usor usor afacerea lor a inceput sa mearga…
Cei care sunt in spatele afacerii au avut parte de o strategie foarte buna din moment ce detin monopolul in momentul de fata. Dar in acelasi timp au calcat in picioare cea mai importanta parte din afacere: clientul, cumparatorul de bilete. Si o fac in continuare. Sistemul “revolutionar” cu care au venit (tichetul scos pe loc la imprimanta speciala, tichet echipat instant cu elemente de siguranta si cu holograme) este cea mai mare mizerie care se putea face. Este un bocanc sutat in fundul fiecarui colectionar de bilete in parte. Este o indiferenta altoita cu sfidare fata de fiecare cumparator in parte. Toate biletele sunt acum identice: o bucata de carton cu numele artistului/trupei care canta, ora si data, pretul biletului etc…
Exact ca niste bilete de tren, alb-negru (exceptand logo-ul firmei producatoare, care normal ca trebuie sa iasa in evidenta). Logo-ul trupei? Foarte rar. O poza cat de mica? Niciodata. Ceva care sa-mi aduca aminte de concert? Da, pretul cartonului fara originalitate. De acord ca se castiga foarte mult timp si se fac economii uriase fata de varianta clasica a tiparului biletelor personalizate, dar sincer NU ma intereseaza. Daca tot platesc sute de lei pe luna pentru a merge la concerte, vreau sa am dreptul sa imi continui linistit si colectia de bilete… personalizate.
Paradoxal, atunci cand nici nu visam la astfel de colectii, la primul concert de top din Romania (Michael Jackson) s-a intrat pe baza unui bilet exceptional din toate punctele de vedere iar acum, la mii de ani distanta, ne ducem la mega-concertele Kylie, Metallica sau Lenny Kravitz cu cartonase trase la xerox.Va doresc profituri alb-negre de pe urma acestei afaceri, domnilor si/sau domnisoarelor care ati avut minunata “inspiratie” sa ucideti ceva frumos.Unele lucruri NU au nevoie de schimbari! Metoda clasica de tiparire a biletelor era unul dintre ele. Sa va fie rusine! Ce urmeaza? Sa preluati si productia de timbre si sa va bateti joc si de toti filatelistii? Din punctul meu de vedere sunteti exact ceea ce produceti: gunoaie insipide!
De ceva vreme a aparut un nou sistem de producere a biletelor de intrare la concerte si alte evenimente. Niste indivizi au simtit miros de afacere profitabila si si-au tras firma de realizare si comercializare de bilete. Incet incet numarul evenimentelor a crescut semnificativ, usor usor afacerea lor a inceput sa mearga…
Cei care sunt in spatele afacerii au avut parte de o strategie foarte buna din moment ce detin monopolul in momentul de fata. Dar in acelasi timp au calcat in picioare cea mai importanta parte din afacere: clientul, cumparatorul de bilete. Si o fac in continuare. Sistemul “revolutionar” cu care au venit (tichetul scos pe loc la imprimanta speciala, tichet echipat instant cu elemente de siguranta si cu holograme) este cea mai mare mizerie care se putea face. Este un bocanc sutat in fundul fiecarui colectionar de bilete in parte. Este o indiferenta altoita cu sfidare fata de fiecare cumparator in parte. Toate biletele sunt acum identice: o bucata de carton cu numele artistului/trupei care canta, ora si data, pretul biletului etc…
Exact ca niste bilete de tren, alb-negru (exceptand logo-ul firmei producatoare, care normal ca trebuie sa iasa in evidenta). Logo-ul trupei? Foarte rar. O poza cat de mica? Niciodata. Ceva care sa-mi aduca aminte de concert? Da, pretul cartonului fara originalitate. De acord ca se castiga foarte mult timp si se fac economii uriase fata de varianta clasica a tiparului biletelor personalizate, dar sincer NU ma intereseaza. Daca tot platesc sute de lei pe luna pentru a merge la concerte, vreau sa am dreptul sa imi continui linistit si colectia de bilete… personalizate.
Paradoxal, atunci cand nici nu visam la astfel de colectii, la primul concert de top din Romania (Michael Jackson) s-a intrat pe baza unui bilet exceptional din toate punctele de vedere iar acum, la mii de ani distanta, ne ducem la mega-concertele Kylie, Metallica sau Lenny Kravitz cu cartonase trase la xerox.Va doresc profituri alb-negre de pe urma acestei afaceri, domnilor si/sau domnisoarelor care ati avut minunata “inspiratie” sa ucideti ceva frumos.Unele lucruri NU au nevoie de schimbari! Metoda clasica de tiparire a biletelor era unul dintre ele. Sa va fie rusine! Ce urmeaza? Sa preluati si productia de timbre si sa va bateti joc si de toti filatelistii? Din punctul meu de vedere sunteti exact ceea ce produceti: gunoaie insipide!
28. Ecrane
Reclama, sufletul dezastrului
Oare absolut tot ce aduce bani anumitor persoane cu influenta din tara asta se poate realiza? Chiar toate magariile posibile se pot face daca le iese ceva? Nu au niciun dram de bun simt? Intind coarda lacomiei atat de mult si cu orice risc? Au gasit acum inca in portita sa-si mai umple buzunarele: ecranele uriase din intersectii. Ecrane din care scot sume la fel de uriase din publicitatea difuzata. Au pus mai intai unul, apoi inca unul si tot asa. In curand tot bucurestiul o sa fie un mega-ecran care poate fi urmarit si din spatiu.
Cine a fost cu "minunata" ideie este un cretin inconstient, iar cine a aprobat unul de 10 ori mai mare. Unde se duc banii chiar nu mai conteaza, este important doar cat de mare si de periculoasa este aceasta prostie. Sunt intersectii care au chiar si cate patru astfel de ecrane. Atat de lacomi sunt domnii care si-au propus sa streseze pe toata lumea si sa castige in acelasi timp si bani.
Nu era de ajuns ca majoritatea soferilor sunt atat de ocupati cu telefoanele mobile si cu alte ocupatii importante in trafic, trebuia sa le mai ofere si televizoare? Inca un punct de distragere a atentiei servit pe tava. De ce nu angajeaza si cateva domnisoare care sa se plimbe in costum de baie prin intersectii? Si niste domnisori pentru soferite. Cine este atat de copil incat sa creada ca un sofer poate fi atent si la trafic si la reclamele lor de rahat? Oare mintea lor bolnava a procesat putin proiectul inainte de a-l pune in practica? Dupa ce ca avem un trafic de tot rasul si ca nimic nu merge cum trebuie, semafoarele sunt ori defecte ori prost corelate, gropile se transforma in cratere...dupa ce ca s-a ajuns sa se parcheze si pe linia de tramvai si ca taximetristii ocupa nestingheriti trecerile de pietoni, mai vin si ei cu ditamai incurca-trafic de reflectoare luminoase? Ziua mai treaca mearga, dar cum se lasa seara, toti soferii au nevoie de ochelari speciali ca sa treaca de minunatele ecrane.
Si imi vine greu sa cred ca sunt chiar atat de naivi incat sa nu-si dea seama cat de periculoase sunt aceste ecrane. Atat de naivi incat sa creada ca au realizat un lucru bun pentru noi si ca este un proiect de care aveam nevoie. Atat de naivi incat sa se gandeasca ca au facut un lucru deosebit si sa creada asta. Nu sunt naivi deloc, sunt doar lacomi si nesimtiti. Nu-i intereseaza decat cum sa mai castige un ban. Naivi suntem tot noi, pentru ca ne lasam calcati in picioare. Avem niste oameni la conducerea acestui minunat stat care ar picta si cerul daca le-ar iesi niste banuti.
Chiar sunt curios cand vor aparea si fantanile arteziene dintre benzi, tot cu scop publicitar. Sau cand vor vinde spatiu de reclama pe indicatoarele de circulatie... sau cand vor schimba culorile semaforului dupa bunul plac al celui care plateste. Cred ca inca nu s-au inteles la pret...
Oare absolut tot ce aduce bani anumitor persoane cu influenta din tara asta se poate realiza? Chiar toate magariile posibile se pot face daca le iese ceva? Nu au niciun dram de bun simt? Intind coarda lacomiei atat de mult si cu orice risc? Au gasit acum inca in portita sa-si mai umple buzunarele: ecranele uriase din intersectii. Ecrane din care scot sume la fel de uriase din publicitatea difuzata. Au pus mai intai unul, apoi inca unul si tot asa. In curand tot bucurestiul o sa fie un mega-ecran care poate fi urmarit si din spatiu.
Cine a fost cu "minunata" ideie este un cretin inconstient, iar cine a aprobat unul de 10 ori mai mare. Unde se duc banii chiar nu mai conteaza, este important doar cat de mare si de periculoasa este aceasta prostie. Sunt intersectii care au chiar si cate patru astfel de ecrane. Atat de lacomi sunt domnii care si-au propus sa streseze pe toata lumea si sa castige in acelasi timp si bani.
Nu era de ajuns ca majoritatea soferilor sunt atat de ocupati cu telefoanele mobile si cu alte ocupatii importante in trafic, trebuia sa le mai ofere si televizoare? Inca un punct de distragere a atentiei servit pe tava. De ce nu angajeaza si cateva domnisoare care sa se plimbe in costum de baie prin intersectii? Si niste domnisori pentru soferite. Cine este atat de copil incat sa creada ca un sofer poate fi atent si la trafic si la reclamele lor de rahat? Oare mintea lor bolnava a procesat putin proiectul inainte de a-l pune in practica? Dupa ce ca avem un trafic de tot rasul si ca nimic nu merge cum trebuie, semafoarele sunt ori defecte ori prost corelate, gropile se transforma in cratere...dupa ce ca s-a ajuns sa se parcheze si pe linia de tramvai si ca taximetristii ocupa nestingheriti trecerile de pietoni, mai vin si ei cu ditamai incurca-trafic de reflectoare luminoase? Ziua mai treaca mearga, dar cum se lasa seara, toti soferii au nevoie de ochelari speciali ca sa treaca de minunatele ecrane.
Si imi vine greu sa cred ca sunt chiar atat de naivi incat sa nu-si dea seama cat de periculoase sunt aceste ecrane. Atat de naivi incat sa creada ca au realizat un lucru bun pentru noi si ca este un proiect de care aveam nevoie. Atat de naivi incat sa se gandeasca ca au facut un lucru deosebit si sa creada asta. Nu sunt naivi deloc, sunt doar lacomi si nesimtiti. Nu-i intereseaza decat cum sa mai castige un ban. Naivi suntem tot noi, pentru ca ne lasam calcati in picioare. Avem niste oameni la conducerea acestui minunat stat care ar picta si cerul daca le-ar iesi niste banuti.
Chiar sunt curios cand vor aparea si fantanile arteziene dintre benzi, tot cu scop publicitar. Sau cand vor vinde spatiu de reclama pe indicatoarele de circulatie... sau cand vor schimba culorile semaforului dupa bunul plac al celui care plateste. Cred ca inca nu s-au inteles la pret...
27. Credit
Creditul pentru acoperirea creditelor care au acoperit creditele
Este atat de simplu sa ne complicam existenta incat ne complicam simplitatea. Traim pe datorie. Si daca tot se poate sa traim pe datorie, o facem pe picior mare. Masina noua, mobila noua, apartament, casa, vila, toate aceste achizitii se pot face printr-un credit. Sunt sute de tipuri de credite, asa ca avem de unde alege. Nu este neaparat un lucru rau. Ceea ce este deranjant este sistemul de returnare al creditului.
Dobanda nesimtit de uriasa, taxele si comisioanele ascunse si penalizarile usturatoare ne transforma in sclavi ai societatii. Bancile acorda credite pe banda rulanta. Si o fac cu zambetul pe buze. Dar din momentul in care ai intrat in posesia banilor, banca se transforma in "recuperator" si va storce de la tine cat de mult va putea. Vei plati integral dobanda calculata pentru un credit pe 10 ani (de exemplu) chiar daca achiti suma datorata in 3 luni. Ba mai mult, vei plati si penalizari de n% pentru ca ai indraznit sa returnezi datoria inainte de termen. Daca intarzi cateva zile cu plata ratei, dobanda pentru acea rata creste enorm de mult si (aproape) total nejustificat. Pe scurt, cam orice ai face, pe orice perioada de timp ai dori creditul, la orice suma, cand vine vorba de returnat, vei plati foarte mult pentru acest ajutor. Diferenta dintre o banca si un camatar nu este foarte mare: banca are si acte care sa-i permita sa te "ingroape" in caz ca nu mai poti plati la timp datoriile catre ea. Dar pana la urma e doar o afacere bine pusa la punct care nu obliga pe nimeni la nimic. Vrei bani in conditiile lor, ii ai, nu vrei, sa fi sanatos. Nu se supara nimeni.
Din pacate, cam toata lumea vrea mai mult decat isi permite. Si face credit. Un credit pe care, din nou, nu si-l permite. Si intra in cercul vicios. Credit dupa credit pentru produse care oricum apartin bancii pana in momentul achitarii respectivului credit. Produse care costa la final al naibii de mult. Produse "platite" cu credite, credite acordate de banci, banci ce prospera pe banii nostri pana la urma. Nu e ironic? Banca se imbogateste din saracia noastra...
Traim un miraj si alergam dupa fata morgana. Traim inconjurati de obiecte care in momentul in care in sfarsit ne apartin sunt deja devalorizate. Traim un vis trist pe care il achitam in rate, cu dobanda ucigasa. Ne dorim o viata mai buna si nu avem alta varianta decat sa o "cumparam" pe datorie...
Asa ca tot ce ne ramane de facut este sa asteptam creditul pentru credit, cu rate in rate avantajoase, nerambursabil...
Este atat de simplu sa ne complicam existenta incat ne complicam simplitatea. Traim pe datorie. Si daca tot se poate sa traim pe datorie, o facem pe picior mare. Masina noua, mobila noua, apartament, casa, vila, toate aceste achizitii se pot face printr-un credit. Sunt sute de tipuri de credite, asa ca avem de unde alege. Nu este neaparat un lucru rau. Ceea ce este deranjant este sistemul de returnare al creditului.
Dobanda nesimtit de uriasa, taxele si comisioanele ascunse si penalizarile usturatoare ne transforma in sclavi ai societatii. Bancile acorda credite pe banda rulanta. Si o fac cu zambetul pe buze. Dar din momentul in care ai intrat in posesia banilor, banca se transforma in "recuperator" si va storce de la tine cat de mult va putea. Vei plati integral dobanda calculata pentru un credit pe 10 ani (de exemplu) chiar daca achiti suma datorata in 3 luni. Ba mai mult, vei plati si penalizari de n% pentru ca ai indraznit sa returnezi datoria inainte de termen. Daca intarzi cateva zile cu plata ratei, dobanda pentru acea rata creste enorm de mult si (aproape) total nejustificat. Pe scurt, cam orice ai face, pe orice perioada de timp ai dori creditul, la orice suma, cand vine vorba de returnat, vei plati foarte mult pentru acest ajutor. Diferenta dintre o banca si un camatar nu este foarte mare: banca are si acte care sa-i permita sa te "ingroape" in caz ca nu mai poti plati la timp datoriile catre ea. Dar pana la urma e doar o afacere bine pusa la punct care nu obliga pe nimeni la nimic. Vrei bani in conditiile lor, ii ai, nu vrei, sa fi sanatos. Nu se supara nimeni.
Din pacate, cam toata lumea vrea mai mult decat isi permite. Si face credit. Un credit pe care, din nou, nu si-l permite. Si intra in cercul vicios. Credit dupa credit pentru produse care oricum apartin bancii pana in momentul achitarii respectivului credit. Produse care costa la final al naibii de mult. Produse "platite" cu credite, credite acordate de banci, banci ce prospera pe banii nostri pana la urma. Nu e ironic? Banca se imbogateste din saracia noastra...
Traim un miraj si alergam dupa fata morgana. Traim inconjurati de obiecte care in momentul in care in sfarsit ne apartin sunt deja devalorizate. Traim un vis trist pe care il achitam in rate, cu dobanda ucigasa. Ne dorim o viata mai buna si nu avem alta varianta decat sa o "cumparam" pe datorie...
Asa ca tot ce ne ramane de facut este sa asteptam creditul pentru credit, cu rate in rate avantajoase, nerambursabil...
26. Loto
Zero!
Este cuvantul de ordine al loteriei romane, cuvant care desi este mai mult decat evident, nu este luat in seama. Zero! Asta este marele premiu din fiecare duminica. Tot zero este si reportul. Oameni buni, statistica arata clar cam cate zerouri avem dupa un mare 0 virgula si cati metri de cifra avem de parcurs pana la acel 1 sanse de castig. Si de parca nu ar fi de ajuns, se mai fac si gainarii, castiga cine trebuie si cand trebuie. Trebuie sa fi naiv rau de tot ca sa crezi tot rahatul pe care-l mananca loteria, in frunte cu sefuta ei care...ca sa vezi! joaca si ea... Poftim?! Adica cum joaca si ea? Nu vi se pare nimic ne la locul lui? Oameni buni, treziti-va! Sansele de castig sunt egale cu zero, loteria este un mare zero!
Un zero care, culmea, a reusit sa inventeze cumva o mare fabrica de vise. O fabrica de vise care suge bani grei de la romani pentru stat. Pentru ca loteria pana la urma asta e: o alta taxa platita statului. Paradoxal, una din cele mai usturatoare taxe, nu este obligatorie, dar este platita cu zambetul pe buze de toti visatorii din Romania. Un foarte mare procent din banii jucati se duce din start la stat, care stat mai impoziteaza si asa zisul castig. Sumele fabuloase (marile premii) care promoveza loteria ar putea fi astronomice daca statul ar fi mai putin egoist si si-ar baga mana mai cu modestie in banii romanului.
Si uite asa se inghesuie unii duminica sa isi incerce nesansa la loto. Cozi ca pe vremea lui Ceausescu intr-un stat european in 2008... Si asta pentru ca acele persoane care cred in sistem si care cred ca o sa scape peste noapte de necazuri joaca in ultimul ceas. Toata saptamana s-au gandit probabil la numere, si duminica la 13.30, cu doar jumatate de ora inainte de inchidere, se reped la o agentie... Este incredibil de trist peisajul. Dar ce-si face omul cu mana lui... Se joaca in draci si se castiga pierderi in bugetul fiecarui jucator. Si daca din 200 in 200 de ani un jucator chiar castiga, corect si pe bune, asta nu inseamna nimic. Orice sistem de stors bani mai are si erori.
Se joaca in draci pentru ca suntem o natie de credibili. Credem in zana maseluta si asta ne costa scump. Loteria este cel mai bun exemplu. Lumea se ingramadeste sa plateasca singura taxa neobligatorie, sperand in acelasi timp ca... are o sansa de castig.
Zero! Haideti sa terminam cu increderea asta oarba in astfel de institutii si sa fim mult mai sceptici. Orice invat are si dezvat, si dezvatul in cauza o sa-i coste mult pe cei care se ocupa de aceasta pacaleala. Si o sa-i doara la buzunar. Platim mii de taxe absolut degeaba, de ce ne ambitionam sa o platim si pe asta? Si oricum, in Mos Craciun si in loterie poti crede numai pana la o anumita varsta, nu credeti?
Este cuvantul de ordine al loteriei romane, cuvant care desi este mai mult decat evident, nu este luat in seama. Zero! Asta este marele premiu din fiecare duminica. Tot zero este si reportul. Oameni buni, statistica arata clar cam cate zerouri avem dupa un mare 0 virgula si cati metri de cifra avem de parcurs pana la acel 1 sanse de castig. Si de parca nu ar fi de ajuns, se mai fac si gainarii, castiga cine trebuie si cand trebuie. Trebuie sa fi naiv rau de tot ca sa crezi tot rahatul pe care-l mananca loteria, in frunte cu sefuta ei care...ca sa vezi! joaca si ea... Poftim?! Adica cum joaca si ea? Nu vi se pare nimic ne la locul lui? Oameni buni, treziti-va! Sansele de castig sunt egale cu zero, loteria este un mare zero!
Un zero care, culmea, a reusit sa inventeze cumva o mare fabrica de vise. O fabrica de vise care suge bani grei de la romani pentru stat. Pentru ca loteria pana la urma asta e: o alta taxa platita statului. Paradoxal, una din cele mai usturatoare taxe, nu este obligatorie, dar este platita cu zambetul pe buze de toti visatorii din Romania. Un foarte mare procent din banii jucati se duce din start la stat, care stat mai impoziteaza si asa zisul castig. Sumele fabuloase (marile premii) care promoveza loteria ar putea fi astronomice daca statul ar fi mai putin egoist si si-ar baga mana mai cu modestie in banii romanului.
Si uite asa se inghesuie unii duminica sa isi incerce nesansa la loto. Cozi ca pe vremea lui Ceausescu intr-un stat european in 2008... Si asta pentru ca acele persoane care cred in sistem si care cred ca o sa scape peste noapte de necazuri joaca in ultimul ceas. Toata saptamana s-au gandit probabil la numere, si duminica la 13.30, cu doar jumatate de ora inainte de inchidere, se reped la o agentie... Este incredibil de trist peisajul. Dar ce-si face omul cu mana lui... Se joaca in draci si se castiga pierderi in bugetul fiecarui jucator. Si daca din 200 in 200 de ani un jucator chiar castiga, corect si pe bune, asta nu inseamna nimic. Orice sistem de stors bani mai are si erori.
Se joaca in draci pentru ca suntem o natie de credibili. Credem in zana maseluta si asta ne costa scump. Loteria este cel mai bun exemplu. Lumea se ingramadeste sa plateasca singura taxa neobligatorie, sperand in acelasi timp ca... are o sansa de castig.
Zero! Haideti sa terminam cu increderea asta oarba in astfel de institutii si sa fim mult mai sceptici. Orice invat are si dezvat, si dezvatul in cauza o sa-i coste mult pe cei care se ocupa de aceasta pacaleala. Si o sa-i doara la buzunar. Platim mii de taxe absolut degeaba, de ce ne ambitionam sa o platim si pe asta? Si oricum, in Mos Craciun si in loterie poti crede numai pana la o anumita varsta, nu credeti?
25. Robotu'
Pentru sinucidere apasati tasta 1
Fiti-ar robotul al naibii. Nu zau? Si pentru ajutor sa apas 2? Nu stiu cum a ajuns la moda chestia asta cu robotul telefonic si nici nu ma intereseaza. Dar e al dracu’ de stupid si de stresant sa suni la institutiile importante ale statului (nu dau exemple) si sa te trezesti cu un imbecil de robot. Pai tu ai nevoie de ajutor in cel mai scurt timp cu putinta si el te ia cu “bine ati venit, pentru limba romana…”. Robot cretin, da-mi ofiterul de serviciu ca imi fura masina!! “Va multumim pentru apel, pentru asistenta…”. Bai dobitocule, mi se duce bateria. “Va rugam asteptati…”. Si incepe melodioara specifica… Poftim? Care e faza cu melodiile astea stupide? Mi se pare mai mult decat absurd sa te “incante” cat esti on hold si tu de fapt vrei sa raportezi un deces. E doar un exemplu.
"Ti se fura cardul sau telefonul, ai o ruda bolnava rau, ti-au intrat hotii in apartament, te alearga un criminal, ai luat foc cand alimentai? Nu conteaza… Tot trebuie sa treci prin labirintul telefonic. Daca nu ai vorbit 2 ore cu robotul, daca nu ai apasat de 15 ori codul numeric personal si nu te-ai delectat de 7 ori cu melodia noastra, inseamna ca apelul nu este important. Si va rugam insistent sa eliberati linia pentru urgente, da? Nu suntem aici pentru glume proaste”. Pai in ritmul asta de asteptare cu siguranta nu mai am de raportat nimic cand ajung la o persoana reala din respectiva institutie.
Va dati seama daca suna Filimon din comuna ratacita la una din liniile de urgenta? Ar suna cam asa:
Sarut mainile domnisoara, as dori sa… / “Pentru limba romana apasati tasta 1” / Pai, eu am telefon cu disc domnisoara… / “For english press 2” / Cine?? / “Daca doriti sa fiti transferat la un operator apasati steluta” / Pai pe femeia mea o cheama Maria… / “Va rugam ramaneti pe fir…(melodie)” / Domnisoara, eu v-am sunat sa va spun ca arde biserica…
Stupid, inconstient, un sistem defect inca de la implementare. Noi sunam si ne enervam si pierdem timp si bani, si operatorul unic este la cafea cu femeia de serviciu. De ce zic operator unic? Pentru ca este singura explicatie care mi-a venit in minte: Exista un singur operator pentru toate institutiile si firmele din Romania care preia toate apelurile. Si intre doua barfe, fuge de la un telefon la altul prin tragere la sorti…
Fiti-ar robotul al naibii. Nu zau? Si pentru ajutor sa apas 2? Nu stiu cum a ajuns la moda chestia asta cu robotul telefonic si nici nu ma intereseaza. Dar e al dracu’ de stupid si de stresant sa suni la institutiile importante ale statului (nu dau exemple) si sa te trezesti cu un imbecil de robot. Pai tu ai nevoie de ajutor in cel mai scurt timp cu putinta si el te ia cu “bine ati venit, pentru limba romana…”. Robot cretin, da-mi ofiterul de serviciu ca imi fura masina!! “Va multumim pentru apel, pentru asistenta…”. Bai dobitocule, mi se duce bateria. “Va rugam asteptati…”. Si incepe melodioara specifica… Poftim? Care e faza cu melodiile astea stupide? Mi se pare mai mult decat absurd sa te “incante” cat esti on hold si tu de fapt vrei sa raportezi un deces. E doar un exemplu.
"Ti se fura cardul sau telefonul, ai o ruda bolnava rau, ti-au intrat hotii in apartament, te alearga un criminal, ai luat foc cand alimentai? Nu conteaza… Tot trebuie sa treci prin labirintul telefonic. Daca nu ai vorbit 2 ore cu robotul, daca nu ai apasat de 15 ori codul numeric personal si nu te-ai delectat de 7 ori cu melodia noastra, inseamna ca apelul nu este important. Si va rugam insistent sa eliberati linia pentru urgente, da? Nu suntem aici pentru glume proaste”. Pai in ritmul asta de asteptare cu siguranta nu mai am de raportat nimic cand ajung la o persoana reala din respectiva institutie.
Va dati seama daca suna Filimon din comuna ratacita la una din liniile de urgenta? Ar suna cam asa:
Sarut mainile domnisoara, as dori sa… / “Pentru limba romana apasati tasta 1” / Pai, eu am telefon cu disc domnisoara… / “For english press 2” / Cine?? / “Daca doriti sa fiti transferat la un operator apasati steluta” / Pai pe femeia mea o cheama Maria… / “Va rugam ramaneti pe fir…(melodie)” / Domnisoara, eu v-am sunat sa va spun ca arde biserica…
Stupid, inconstient, un sistem defect inca de la implementare. Noi sunam si ne enervam si pierdem timp si bani, si operatorul unic este la cafea cu femeia de serviciu. De ce zic operator unic? Pentru ca este singura explicatie care mi-a venit in minte: Exista un singur operator pentru toate institutiile si firmele din Romania care preia toate apelurile. Si intre doua barfe, fuge de la un telefon la altul prin tragere la sorti…
24. Zapada
Oameni cu mintea inzapezita
Am intrat in noul an. Inceputul va da tonul intotdeauna. Si inceputul spune multe si in acest an, si mai nimic de bine. S-a trecut, cum era de asteptat, foarte rapid de la "magia" sarbatorilor la viata "nevrotica" cu care eram obisnuiti. Mica vacanta de iarna s-a dovedit a fi o pauza a nesimtirii si ignorantei mult prea mica pentru a putea fi simtita…
Sunt prea putine cuvinte in dictionarul limbii romane care sa descrie functionalitatea incurcata a mintii unui roman. "Prostie" si "nesimtire" sunt termeni generali si poate mult prea folositi. Cu toate astea, cuvintele simple repetate la nesfarsit pentru oamenii "simpli"... au mai multe sanse sa fie intelese. Teoretic.
Prima zapada serioasa din aceasta iarna a blocat serios stradutele inguste si pustii din capsoarele romanului. Nu vreau sa generalizez, dar chiar traim in epoca de piatra? Este prima oara cand ne lovim de o astfel de problema? Nu suntem in stare sa invatam nimic din experientele trecute? Peisajul devine alb, si brusc iese la iveala IQ-ul romanului, care a ajuns la cote similare temperaturilor de iarna. Si uite asa avem parte de multe categorii distincte, dar si complementare, care "coloreaza" peisajul. Iata doar cateva:
1. Autoritatile si institutiile responsabile cu deszapezirea care incep jocurile preferate ca: "ba ala e de vina", "nu era responsabilitatea noastra" sau "nu noi suntem in masura"… Bla-bla-bla… Circ in direct, total ineficient. Va doare mintea, domnilor? Nici nu merita sa comentam afirmatiile voastre.
2. Persoanele cu automobil in dotare, care se ambitioneaza sa isi conduca "bijuteria" pana la paine, chiar si in cazuri extreme. Si normal ca se inzapezesc, apoi blocheaza, se enerveaza si incep sa injure in stanga si in dreapta. Tot ei. In cele din urma se termina criza de personalitate si isi imping masinile inapoi spre casa. Comoditatea nesimtirii nu are limite. Si nu in ultimul rand
3. "Statuetele" de la geamurile blocurilor care comenteaza si dezbat si iar comenteaza cat de grava e situatia si cum nu face nimeni nimic. Sunt curios daca se asteapta de la autoritati sa li se curete si zapada din balcoane… Si de parca nu ar fi fost de-ajuns, mica generatie vine tare din urma. Si cum astazi da cu piciorul la o tavaleala in zapada pentru o lume virtuala din fata unui monitor, "maine" nu are cum sa arate mai bine. La multi ani…
Am intrat in noul an. Inceputul va da tonul intotdeauna. Si inceputul spune multe si in acest an, si mai nimic de bine. S-a trecut, cum era de asteptat, foarte rapid de la "magia" sarbatorilor la viata "nevrotica" cu care eram obisnuiti. Mica vacanta de iarna s-a dovedit a fi o pauza a nesimtirii si ignorantei mult prea mica pentru a putea fi simtita…
Sunt prea putine cuvinte in dictionarul limbii romane care sa descrie functionalitatea incurcata a mintii unui roman. "Prostie" si "nesimtire" sunt termeni generali si poate mult prea folositi. Cu toate astea, cuvintele simple repetate la nesfarsit pentru oamenii "simpli"... au mai multe sanse sa fie intelese. Teoretic.
Prima zapada serioasa din aceasta iarna a blocat serios stradutele inguste si pustii din capsoarele romanului. Nu vreau sa generalizez, dar chiar traim in epoca de piatra? Este prima oara cand ne lovim de o astfel de problema? Nu suntem in stare sa invatam nimic din experientele trecute? Peisajul devine alb, si brusc iese la iveala IQ-ul romanului, care a ajuns la cote similare temperaturilor de iarna. Si uite asa avem parte de multe categorii distincte, dar si complementare, care "coloreaza" peisajul. Iata doar cateva:
1. Autoritatile si institutiile responsabile cu deszapezirea care incep jocurile preferate ca: "ba ala e de vina", "nu era responsabilitatea noastra" sau "nu noi suntem in masura"… Bla-bla-bla… Circ in direct, total ineficient. Va doare mintea, domnilor? Nici nu merita sa comentam afirmatiile voastre.
2. Persoanele cu automobil in dotare, care se ambitioneaza sa isi conduca "bijuteria" pana la paine, chiar si in cazuri extreme. Si normal ca se inzapezesc, apoi blocheaza, se enerveaza si incep sa injure in stanga si in dreapta. Tot ei. In cele din urma se termina criza de personalitate si isi imping masinile inapoi spre casa. Comoditatea nesimtirii nu are limite. Si nu in ultimul rand
3. "Statuetele" de la geamurile blocurilor care comenteaza si dezbat si iar comenteaza cat de grava e situatia si cum nu face nimeni nimic. Sunt curios daca se asteapta de la autoritati sa li se curete si zapada din balcoane… Si de parca nu ar fi fost de-ajuns, mica generatie vine tare din urma. Si cum astazi da cu piciorul la o tavaleala in zapada pentru o lume virtuala din fata unui monitor, "maine" nu are cum sa arate mai bine. La multi ani…
23. Decembrie
Fals si uz de fals
Decembrie, luna bucuriei. Magia sarbatorilor, timpul regasirii de sine. Luna sperantei, vremea cadourilor, perioada cea mai deosebita din an. Decembrie, fulgi de zapada, bucate alese, timp pretios alaturi de cei dragi. Decembrie, plin de liniste si meditatie. Surprize, zambete, bradut, colinde, decembrie. Special deosebit decembrie…
Sa nu mai visam din nou total pe langa subiect. Decembrie a fost, este si va ramane luna isteriei, falsitatii si a ipocriziei generale. De unde atata bucurie? Brusc, in decembrie, toata lumea se bucura, toata lumea e cu zambetul pe buze… Sa fim seriosi. Magie? Cum se face ca tocmai in decembrie isi gasesc toti mantuirea si brusc reinvie credinta in Dumnezeu? Speranta? De ce tocmai in decembrie? Cine a decis ca trebuie sa visam in decembrie, si nu in mai de exemplu. Perioada deosebita…. Da, deosebit de enervanta, toata lumea alearga, toata lumea e agitata. Traficul este anesteziat, mijloacele de transport in comun sunt pline ochi si eu tot nu am inteles cine vine si cine pleaca si unde se duc sau de unde se intorc. Fulgi de zapada avem si in ianuarie sau februarie, ce e atat de special cand ninge in decembrie? Bucate alese… Chiar ne obliga traditia sa nu mancam piftie si carnati, cozonaci si caltabosi, sarmalute si toba si in alte luni? E chiar penibil… Meditatie, regasire de sine si timp pretios alaturi de cei dragi? Asta chiar e buna, pana acum ce s-a asteptat? Se dau vize pentru lucrurile frumoase numai in decembrie?
Liniste? Unde e linistea asta, nu stiu, eu nu am mai intalnit-o de foarte mult timp. Surprize si zambete? Probabil. E o mare surpriza sa vezi lumea zambind atat de fals. Si cu bradul de Craciun chiar ca se pune capac. De la traditionalul si naturalul verde s-a ajuns acum la artificialul si respectatul albastru, auriu, argintiu, crem… plin de cristale swarovski si de… mai bine ma opresc aici. Agitatie, inghesuiala, nervi, decembrie. Rezervari, plecari, cheltuieli, decembrie. Promotii, vanzari in masa, credite, decembrie.
Lumea nu are bani, dar cheltuieste in draci in decembrie, lumea e trista, dar zambeste in decembrie. Lumea uraste si e rea si meschina, dar nu si in decembrie. Lumea o ia razna in decembrie, dar simte linistea si magia… Serios? Lumea e falsa in decembrie si se foloseste de aceasta falsitate intr-un mod rusinos. Vorba unui cersetor: „Nu aveti marunt? Va schimb eu…”.
Decembrie, luna bucuriei. Magia sarbatorilor, timpul regasirii de sine. Luna sperantei, vremea cadourilor, perioada cea mai deosebita din an. Decembrie, fulgi de zapada, bucate alese, timp pretios alaturi de cei dragi. Decembrie, plin de liniste si meditatie. Surprize, zambete, bradut, colinde, decembrie. Special deosebit decembrie…
Sa nu mai visam din nou total pe langa subiect. Decembrie a fost, este si va ramane luna isteriei, falsitatii si a ipocriziei generale. De unde atata bucurie? Brusc, in decembrie, toata lumea se bucura, toata lumea e cu zambetul pe buze… Sa fim seriosi. Magie? Cum se face ca tocmai in decembrie isi gasesc toti mantuirea si brusc reinvie credinta in Dumnezeu? Speranta? De ce tocmai in decembrie? Cine a decis ca trebuie sa visam in decembrie, si nu in mai de exemplu. Perioada deosebita…. Da, deosebit de enervanta, toata lumea alearga, toata lumea e agitata. Traficul este anesteziat, mijloacele de transport in comun sunt pline ochi si eu tot nu am inteles cine vine si cine pleaca si unde se duc sau de unde se intorc. Fulgi de zapada avem si in ianuarie sau februarie, ce e atat de special cand ninge in decembrie? Bucate alese… Chiar ne obliga traditia sa nu mancam piftie si carnati, cozonaci si caltabosi, sarmalute si toba si in alte luni? E chiar penibil… Meditatie, regasire de sine si timp pretios alaturi de cei dragi? Asta chiar e buna, pana acum ce s-a asteptat? Se dau vize pentru lucrurile frumoase numai in decembrie?
Liniste? Unde e linistea asta, nu stiu, eu nu am mai intalnit-o de foarte mult timp. Surprize si zambete? Probabil. E o mare surpriza sa vezi lumea zambind atat de fals. Si cu bradul de Craciun chiar ca se pune capac. De la traditionalul si naturalul verde s-a ajuns acum la artificialul si respectatul albastru, auriu, argintiu, crem… plin de cristale swarovski si de… mai bine ma opresc aici. Agitatie, inghesuiala, nervi, decembrie. Rezervari, plecari, cheltuieli, decembrie. Promotii, vanzari in masa, credite, decembrie.
Lumea nu are bani, dar cheltuieste in draci in decembrie, lumea e trista, dar zambeste in decembrie. Lumea uraste si e rea si meschina, dar nu si in decembrie. Lumea o ia razna in decembrie, dar simte linistea si magia… Serios? Lumea e falsa in decembrie si se foloseste de aceasta falsitate intr-un mod rusinos. Vorba unui cersetor: „Nu aveti marunt? Va schimb eu…”.
22. SUV
Blondele cu esiuviuri*
Aproape oricine doreste sa-si achizitioneze un automobil in ziua de azi se gandeste in primul rand la doua aspecte: consum si manevrabilitate in traficul infernal. Cum strazile sunt din ce in ce mai pline si buzunarele din ce in ce mai goale, este si firesc sa fie luate in calcul aceste doua lucruri. Pana si cei care nu au nici o grija financiara se gandesc la consum si chiar si cele mai comode persoane aleg pana la urma un automobil mai mic si mai practic. Cu mici exceptii…
Una dintre ele si cea mai bizara este femeia care conduce SUV. Si sunt destule, atat de destule, incat, daca ne uitam atent in jurul nostru cand suntem in trafic, observam ca detin monopol in aceasta privinta. De fapt, nici nu trebuie sa ne uitam atent, sunt peste tot.
Cu o atitudine sfidatoare, privesc de sus, la propriu si la figurat, restul participantilor la trafic. Asta in putinele momente cand se uita pe unde merg, pentru ca o posesoare de SUV traieste cu impresia ca trebuie sa ne uitam noi si pentru EA. Pentru ca EA are treburi mult mai importante de rezolvat cand se plimba cu tancul. Vorbeste la mobil non-stop (cu camera video deschisa), are trusa de machiaj alaturi pregatita pentru un „mic” retus la fiecare semafor, si bineinteles, ziarul de mondenitati gata de a fi citit in momentele de plictiseala. Si nu imi dau seama cum, dar EA reuseste sa le faca pe toate in acelasi timp, si asta pe langa condus. De aici si „de 3x femeie“?
Este infiorator gandul ca aceste femei si-au gasit o jucarie atat de mare si ca se „dau” cu ea prin trafic alaturi de noi. Blonda cu SUV este mereu temperamentala, tupeista si nesimtita in trafic. Se agita tot timpul, EA este cea mai grabita, ocupata, importanta persoana din lume. Sa se dea toata lumea la o parte din drumul ei. Si cel mai important: nimeni sa nu comenteze nimic, numai EA are dreptul acesta. EA are puterea, din nou, si la propriu, si la figurat. Si chiar nu inteleg… Cum se face ca majoritatea ELE-lor cu SUV se comporta aproape identic? Si de ce tocmai SUV? Ca sa consume cat mai mult din banii sponsorului, doar asa de drag? Sau pentru a fi ELE cu o treapta mai sus in toate domeniile? Sa fie fite sau marimea conteaza si in cazul acesta?
Aproape oricine doreste sa-si achizitioneze un automobil in ziua de azi se gandeste in primul rand la doua aspecte: consum si manevrabilitate in traficul infernal. Cum strazile sunt din ce in ce mai pline si buzunarele din ce in ce mai goale, este si firesc sa fie luate in calcul aceste doua lucruri. Pana si cei care nu au nici o grija financiara se gandesc la consum si chiar si cele mai comode persoane aleg pana la urma un automobil mai mic si mai practic. Cu mici exceptii…
Una dintre ele si cea mai bizara este femeia care conduce SUV. Si sunt destule, atat de destule, incat, daca ne uitam atent in jurul nostru cand suntem in trafic, observam ca detin monopol in aceasta privinta. De fapt, nici nu trebuie sa ne uitam atent, sunt peste tot.
Cu o atitudine sfidatoare, privesc de sus, la propriu si la figurat, restul participantilor la trafic. Asta in putinele momente cand se uita pe unde merg, pentru ca o posesoare de SUV traieste cu impresia ca trebuie sa ne uitam noi si pentru EA. Pentru ca EA are treburi mult mai importante de rezolvat cand se plimba cu tancul. Vorbeste la mobil non-stop (cu camera video deschisa), are trusa de machiaj alaturi pregatita pentru un „mic” retus la fiecare semafor, si bineinteles, ziarul de mondenitati gata de a fi citit in momentele de plictiseala. Si nu imi dau seama cum, dar EA reuseste sa le faca pe toate in acelasi timp, si asta pe langa condus. De aici si „de 3x femeie“?
Este infiorator gandul ca aceste femei si-au gasit o jucarie atat de mare si ca se „dau” cu ea prin trafic alaturi de noi. Blonda cu SUV este mereu temperamentala, tupeista si nesimtita in trafic. Se agita tot timpul, EA este cea mai grabita, ocupata, importanta persoana din lume. Sa se dea toata lumea la o parte din drumul ei. Si cel mai important: nimeni sa nu comenteze nimic, numai EA are dreptul acesta. EA are puterea, din nou, si la propriu, si la figurat. Si chiar nu inteleg… Cum se face ca majoritatea ELE-lor cu SUV se comporta aproape identic? Si de ce tocmai SUV? Ca sa consume cat mai mult din banii sponsorului, doar asa de drag? Sau pentru a fi ELE cu o treapta mai sus in toate domeniile? Sa fie fite sau marimea conteaza si in cazul acesta?
21. Jandarmu'
Jandarmii nu pot sari
Si mai exact, ce fac jandarmii? Cu ce se ocupa? Ce spune fisa postului in cazul lor? Va spun eu, luati o foaie A4 goala si cititi... acum sunteti familiarizati cu obiectivele Jandarmeriei. La fel ca si hartia alba se pare ca sunt si mintile lor, adica goale. Inutilitatea intinsa la maximum numita jandarm este o marioneta robotizata care nu este in stare de nimic.
Nu este posibil ca niste costumati pregatiti si antrenati pentru a mentine ordinea publica, dotati si sprijiniti de lege, sa nu rezolve cazuri ca acelea de pe stadioanele din Romania. Este greu de inteles de ce au avut, au si vor avea castig de cauza huliganii. Aceste gunoaie ale societatii, care se cred suporteri ai unei echipe, dar care nu stiu nici macar pe ce lume traiesc, par a avea mai multe drepturi decat toata lumea. Fac ce vor, cand vor, cum vor si cu cine vor. Si scapa de fiecare data, pentru ei nu exista legi, nu exista nimic.
Si daca tot isi fac de fiecare data de cap pe stadioane, si domnilor jandarmi le este jena sau rusine sa intervina categoric, de ce mai exista acesti oameni de ordine? Prezinta colectia toamna-iarna in materie de uniforme sau ce? Avem barbati sau avem domnisoare in dotarea Jandarmeriei? Chiar nu se mai poate merge la un meci de fotbal fara teama de a ajunge la spital? Din cauza unor pusti teribilisti care se cred in Vietnam? Si care nu pot fi potoliti de fortele de ordine?
Forte de ordine?!! Nu avem asa ceva. Oameni care sa ne protejeze? Nici d’astia nu avem. Noi avem jandarmi, adica persoane care stau si casca ochii ca aia mici la gradina zoologica. Noi avem jandarmi care au ajuns experti in figuratie. Noi avem jandarmi scoliti la Casa de balet si bune maniere... Pentru cultura lor generala, ar trebui sa le explice si lor cineva ca scaunele care zboara pe stadioane nu sunt stele cazatoare si ca tortele care incendiaza gazonul nu sunt mici focuri de tabara. Asa ca sa lase privitul si sa-si faca treaba de barbati.
Asa ca... «Cine nu sare, cine nu sare...!»
Si mai exact, ce fac jandarmii? Cu ce se ocupa? Ce spune fisa postului in cazul lor? Va spun eu, luati o foaie A4 goala si cititi... acum sunteti familiarizati cu obiectivele Jandarmeriei. La fel ca si hartia alba se pare ca sunt si mintile lor, adica goale. Inutilitatea intinsa la maximum numita jandarm este o marioneta robotizata care nu este in stare de nimic.
Nu este posibil ca niste costumati pregatiti si antrenati pentru a mentine ordinea publica, dotati si sprijiniti de lege, sa nu rezolve cazuri ca acelea de pe stadioanele din Romania. Este greu de inteles de ce au avut, au si vor avea castig de cauza huliganii. Aceste gunoaie ale societatii, care se cred suporteri ai unei echipe, dar care nu stiu nici macar pe ce lume traiesc, par a avea mai multe drepturi decat toata lumea. Fac ce vor, cand vor, cum vor si cu cine vor. Si scapa de fiecare data, pentru ei nu exista legi, nu exista nimic.
Si daca tot isi fac de fiecare data de cap pe stadioane, si domnilor jandarmi le este jena sau rusine sa intervina categoric, de ce mai exista acesti oameni de ordine? Prezinta colectia toamna-iarna in materie de uniforme sau ce? Avem barbati sau avem domnisoare in dotarea Jandarmeriei? Chiar nu se mai poate merge la un meci de fotbal fara teama de a ajunge la spital? Din cauza unor pusti teribilisti care se cred in Vietnam? Si care nu pot fi potoliti de fortele de ordine?
Forte de ordine?!! Nu avem asa ceva. Oameni care sa ne protejeze? Nici d’astia nu avem. Noi avem jandarmi, adica persoane care stau si casca ochii ca aia mici la gradina zoologica. Noi avem jandarmi care au ajuns experti in figuratie. Noi avem jandarmi scoliti la Casa de balet si bune maniere... Pentru cultura lor generala, ar trebui sa le explice si lor cineva ca scaunele care zboara pe stadioane nu sunt stele cazatoare si ca tortele care incendiaza gazonul nu sunt mici focuri de tabara. Asa ca sa lase privitul si sa-si faca treaba de barbati.
Asa ca... «Cine nu sare, cine nu sare...!»
20. Muncitoru'
S-au inchis torrentele
Cati dintre voi ati simtit cum vi se inmoaie picioarele, cum lumea se prabuseste in jurul vostru si ca nimic nu mai are sens? Cati v-ati repezit sa dati cele doua clickuri care va despart de paradisul numit torrent, sa verificati daca chiar s-a inchis? Nu s-a inchis nimic, voiam numai sa va captez atentia. De fapt, nu ma intereseaza absolut deloc ce se intampla cu torrentele. Nu le folosesc si nici nu am sa le folosesc vreodata, prefer originalul. Dar sa trecem la subiect...
Bucurestiul s-a transformat in santier si va ramane asa mult timp. Foarte bine, asta inseamna ca se construieste, reconstruieste, ca se face ceva, ca se modernizeaza, ca avem o capitala care va arata altfel la finalul lucrarilor. Si acesta este un lucru pozitiv.
Dar sa ne pastram luciditatea si sa lasam visele pentru noptile zgomotoase din perioada «renovarilor», pentru ca nu e chiar atat de simplu. Pentru ca pe orice santier exista si muncitori. Si cum muncitorii de pe santierele noastre sunt vai de capul lor, nu poate fi deloc simplu. Si in nici un caz nu vor dura putin aceste lucrari. Si, cu siguranta, vom avea nevoie de (re)renovari la finalul lor. Si totul se va lua de la inceput. Pe banii nostri.
Muncitorul de santier din Romania este dovada clara ca omenirea se trage din maimute. Specie conservatoare, muncitorul roman a pastrat cam toate obiceiurile dezgustatoare de la stramosii nostri. Vorbesc urat, consuma alcool pana cad din picioare, fluiera si tipa ca obsedatii dupa persoanele de sex opus, isi fac nevoile pe unde apuca si mananca toate porcariile posibile in conditii foarte igienice. Toate astea chiar la «biroul» lor. E drept, se spala la fiecare sarbatoare legala, asa ca nu avem ce sa le reprosam in privinta asta. Dar lasand toate aceste «mici» inconveniente, el munceste. Munceste pe branci in cele doua ore de pauza in care nu se odihneste. Are un program foarte incarcat la locul de munca, dar intotdeauna isi face timp si pentru lucrarea pentru care este platit. Platit scump, ca, deh, lucreaza in conditii grele, muncitorul de santier este elementul de baza al noului Bucuresti. Si cred ca ar trebui sa le fim recunoscatori si sa le multumim pentru ca datorita lor, peste cateva sute de ani, Bucurestiul ar putea arata bine.
Cati dintre voi ati simtit cum vi se inmoaie picioarele, cum lumea se prabuseste in jurul vostru si ca nimic nu mai are sens? Cati v-ati repezit sa dati cele doua clickuri care va despart de paradisul numit torrent, sa verificati daca chiar s-a inchis? Nu s-a inchis nimic, voiam numai sa va captez atentia. De fapt, nu ma intereseaza absolut deloc ce se intampla cu torrentele. Nu le folosesc si nici nu am sa le folosesc vreodata, prefer originalul. Dar sa trecem la subiect...
Bucurestiul s-a transformat in santier si va ramane asa mult timp. Foarte bine, asta inseamna ca se construieste, reconstruieste, ca se face ceva, ca se modernizeaza, ca avem o capitala care va arata altfel la finalul lucrarilor. Si acesta este un lucru pozitiv.
Dar sa ne pastram luciditatea si sa lasam visele pentru noptile zgomotoase din perioada «renovarilor», pentru ca nu e chiar atat de simplu. Pentru ca pe orice santier exista si muncitori. Si cum muncitorii de pe santierele noastre sunt vai de capul lor, nu poate fi deloc simplu. Si in nici un caz nu vor dura putin aceste lucrari. Si, cu siguranta, vom avea nevoie de (re)renovari la finalul lor. Si totul se va lua de la inceput. Pe banii nostri.
Muncitorul de santier din Romania este dovada clara ca omenirea se trage din maimute. Specie conservatoare, muncitorul roman a pastrat cam toate obiceiurile dezgustatoare de la stramosii nostri. Vorbesc urat, consuma alcool pana cad din picioare, fluiera si tipa ca obsedatii dupa persoanele de sex opus, isi fac nevoile pe unde apuca si mananca toate porcariile posibile in conditii foarte igienice. Toate astea chiar la «biroul» lor. E drept, se spala la fiecare sarbatoare legala, asa ca nu avem ce sa le reprosam in privinta asta. Dar lasand toate aceste «mici» inconveniente, el munceste. Munceste pe branci in cele doua ore de pauza in care nu se odihneste. Are un program foarte incarcat la locul de munca, dar intotdeauna isi face timp si pentru lucrarea pentru care este platit. Platit scump, ca, deh, lucreaza in conditii grele, muncitorul de santier este elementul de baza al noului Bucuresti. Si cred ca ar trebui sa le fim recunoscatori si sa le multumim pentru ca datorita lor, peste cateva sute de ani, Bucurestiul ar putea arata bine.
19. Colegi
Toti pentru unul si unul pentru toti...
Ne petrecem aproape jumatate din viata la locul de munca. Colegii sunt a doua familie. Ne ajutam reciproc, ne sustinem. Este locul unde ne simtim cel mai bine, unde ne simtim protejati de prieteni. Unde totul merge ca uns, unde exista comunicare si scopuri comune. Este locul cel mai linistit din viata noastra, aici ne castigam existenta in cel mai pasnic mod cu putinta. Si aici suntem fericiti. Cu totii. Suntem o familie mare, unita si fericita.
Da, sigur... Intr-o lume utopica poate. Sau intr-o societate dezvoltata si echilibrata. La noi nu se poate, nu exista astfel de fantezii, nu au cum, este putin mai mult decat imposibil. Si nici in urmatorii 2.314 ani nu o sa se schimbe acest lucru. Pentru ca solidaritatea si colegialitatea sunt doi termeni care au intrat direct pe primul loc al listei negre a romanului cu loc de munca.
Fiecare pentru el, fiecare in parte mai cu nasul pe sus decat restul colegilor, unul mai frustrat decat celalalt. Da colegu’, am inteles. Tu esti cel mai bun, tu esti cel special, tu esti «alesul», esti mare, esti unic... Se pare ca de la marele sef pana la cel mai umil angajat, toti au probleme de existenta... In ziua de azi, oamenii vor putere si fac orice sa obtina aceasta putere. Din pacate, in goana dupa titlul de «better than the rest», «luptatorii» se pierd cu firea si devin din ce in ce mai inconstienti de tot ce se intampla in jurul lor. Si, in mod voit sau nu, vor strivi in picioare tot ce misca in drumul lor.
Si uite asa ne alegem cu un colectiv «de vis». Peste tot vor prima ura, invidia si lacomia. La fiecare loc de munca se va barfi si se va «injunghia» pe la spate. Niciunde nu va exista unitate a grupului sau respect reciproc. Pentru ca asa am inteles unii dintre noi ca se face. Cu cat mai multa rautate, cu atat mai bine.
Ma rog... sunt totusi si locuri de munca unde totul merge ca pe roate si toata lumea e multumita, si toti colegii alcatuiesc o familie mare si fericita. Unde toti se ajuta si se respecta. Si toti zambesc. De fapt, ei rad in hohote de noi... din lumea lor utopica.
Ne petrecem aproape jumatate din viata la locul de munca. Colegii sunt a doua familie. Ne ajutam reciproc, ne sustinem. Este locul unde ne simtim cel mai bine, unde ne simtim protejati de prieteni. Unde totul merge ca uns, unde exista comunicare si scopuri comune. Este locul cel mai linistit din viata noastra, aici ne castigam existenta in cel mai pasnic mod cu putinta. Si aici suntem fericiti. Cu totii. Suntem o familie mare, unita si fericita.
Da, sigur... Intr-o lume utopica poate. Sau intr-o societate dezvoltata si echilibrata. La noi nu se poate, nu exista astfel de fantezii, nu au cum, este putin mai mult decat imposibil. Si nici in urmatorii 2.314 ani nu o sa se schimbe acest lucru. Pentru ca solidaritatea si colegialitatea sunt doi termeni care au intrat direct pe primul loc al listei negre a romanului cu loc de munca.
Fiecare pentru el, fiecare in parte mai cu nasul pe sus decat restul colegilor, unul mai frustrat decat celalalt. Da colegu’, am inteles. Tu esti cel mai bun, tu esti cel special, tu esti «alesul», esti mare, esti unic... Se pare ca de la marele sef pana la cel mai umil angajat, toti au probleme de existenta... In ziua de azi, oamenii vor putere si fac orice sa obtina aceasta putere. Din pacate, in goana dupa titlul de «better than the rest», «luptatorii» se pierd cu firea si devin din ce in ce mai inconstienti de tot ce se intampla in jurul lor. Si, in mod voit sau nu, vor strivi in picioare tot ce misca in drumul lor.
Si uite asa ne alegem cu un colectiv «de vis». Peste tot vor prima ura, invidia si lacomia. La fiecare loc de munca se va barfi si se va «injunghia» pe la spate. Niciunde nu va exista unitate a grupului sau respect reciproc. Pentru ca asa am inteles unii dintre noi ca se face. Cu cat mai multa rautate, cu atat mai bine.
Ma rog... sunt totusi si locuri de munca unde totul merge ca pe roate si toata lumea e multumita, si toti colegii alcatuiesc o familie mare si fericita. Unde toti se ajuta si se respecta. Si toti zambesc. De fapt, ei rad in hohote de noi... din lumea lor utopica.
18. RATB
Spune NU RATB-ului. Alege viata!
Transportul in comun Bucuresti este cea mai mare mizerie posibila din tarisoara nostra. Regie autonoma de inselat oamenii, transportul Bucuresti isi bate joc pe fata de «clientii» sai. Nicaieri in lume nu cred ca mai exista un sistem atat de imbatranit si de invechit ca la noi. Fara niciun fel de respect fata de oameni, RATB isi continua existenta murdara si face bani buni pe spinarea bucurestenilor care nu au alternative de deplasare. Si NU, nici cu metroul nu e mai bine, doar face parte din categoria mijloacelor de transport in comun. Si nu are cum sa fie bine, pentru ca asa e la noi... merge si asa.
Dar daca metroul ar obtine la un examen de bun-simt si respect fata de «clienti» o nota de trecere, tot, dar absolut tot ce tine de RATB merita nota 0 (zero)! Nu inteleg cum functioneaza aceasta regie, de fapt cum are dreptul sa functioneze. Si de unde a primit acest drept. Si de la cine. Si pentru cat timp. Si de ce? Pentru numele lui Dumnezeu, suntem oameni, nu sardine, nu muraturi, OAMENI! De ce trebuie sa ne conduca niste animale? Animale care se imbogatesc conservand oameni in cutii metalice pe roti. Trecand peste faptul ca majoritatea tramvaielor, troleibuzelor si autobuzelor nu sunt sub nicio forma intretinute, si ca arata cum miros, mai ne tin si pe loc. Pentru ca niciun mijloc de transport RATB nu va ajunge la timp.
Pentru ca asteptam cu zecile de minute sa apara un orice de la ei. Si, paradoxal, suntem nerabdatori sa vina acel orice murdar, acel orice de la dusmani, si sa ne suim in el. Nu pot sa cred ca nu exista o strategie cat de cat pusa la punct in privinta distribuirii orice-lelor. Multe si goale pe o linie, putine si pline pe alta. ALO! Rog o gradinita din Bucuresti sa trimita RATB-ului un copilas, cu siguranta s-ar descurca mult mai bine decat urangutanii de la conducerea regiei.
Incep sa cred ca este mai mult imbecilitate decat nesimtire in cazul lor. Pentru ca nesimtirea mai are totusi si o limita, prostia insa nu... Si cum s-au depasit absolut toate limitele posibile in cazul de fata... e matematica de clasa a doua.
Dragi cimpanzei care ne conduceti prin Bucuresti, sunteti o rusine! Una mare de tot! Una care pute! Una care pute rau! Rau de tot! HUA RATB, HUA!! Si voua controlorilor de pe minunatul RATB, hua si voua! Stiti voi de ce... bisnitari imputiti ce sunteti! Rusine RATB, rusine Primariei Bucuresti, rusine Romania!
Transportul in comun Bucuresti este cea mai mare mizerie posibila din tarisoara nostra. Regie autonoma de inselat oamenii, transportul Bucuresti isi bate joc pe fata de «clientii» sai. Nicaieri in lume nu cred ca mai exista un sistem atat de imbatranit si de invechit ca la noi. Fara niciun fel de respect fata de oameni, RATB isi continua existenta murdara si face bani buni pe spinarea bucurestenilor care nu au alternative de deplasare. Si NU, nici cu metroul nu e mai bine, doar face parte din categoria mijloacelor de transport in comun. Si nu are cum sa fie bine, pentru ca asa e la noi... merge si asa.
Dar daca metroul ar obtine la un examen de bun-simt si respect fata de «clienti» o nota de trecere, tot, dar absolut tot ce tine de RATB merita nota 0 (zero)! Nu inteleg cum functioneaza aceasta regie, de fapt cum are dreptul sa functioneze. Si de unde a primit acest drept. Si de la cine. Si pentru cat timp. Si de ce? Pentru numele lui Dumnezeu, suntem oameni, nu sardine, nu muraturi, OAMENI! De ce trebuie sa ne conduca niste animale? Animale care se imbogatesc conservand oameni in cutii metalice pe roti. Trecand peste faptul ca majoritatea tramvaielor, troleibuzelor si autobuzelor nu sunt sub nicio forma intretinute, si ca arata cum miros, mai ne tin si pe loc. Pentru ca niciun mijloc de transport RATB nu va ajunge la timp.
Pentru ca asteptam cu zecile de minute sa apara un orice de la ei. Si, paradoxal, suntem nerabdatori sa vina acel orice murdar, acel orice de la dusmani, si sa ne suim in el. Nu pot sa cred ca nu exista o strategie cat de cat pusa la punct in privinta distribuirii orice-lelor. Multe si goale pe o linie, putine si pline pe alta. ALO! Rog o gradinita din Bucuresti sa trimita RATB-ului un copilas, cu siguranta s-ar descurca mult mai bine decat urangutanii de la conducerea regiei.
Incep sa cred ca este mai mult imbecilitate decat nesimtire in cazul lor. Pentru ca nesimtirea mai are totusi si o limita, prostia insa nu... Si cum s-au depasit absolut toate limitele posibile in cazul de fata... e matematica de clasa a doua.
Dragi cimpanzei care ne conduceti prin Bucuresti, sunteti o rusine! Una mare de tot! Una care pute! Una care pute rau! Rau de tot! HUA RATB, HUA!! Si voua controlorilor de pe minunatul RATB, hua si voua! Stiti voi de ce... bisnitari imputiti ce sunteti! Rusine RATB, rusine Primariei Bucuresti, rusine Romania!
17. Microbuzu'
ProSTfesionist cu acte in regula
In Romania se gasesc probabil cele mai multe «scoli» specializate in care se preda regulat prostia. Cu specializare la alegere: nesimtire, tupeu, incultura, dobitocism sau/si figuri de cartier. Am ajuns la concluzia asta gandindu-ma ca aceste tentative de indivizi nu pot fi toti de-o mama. Si cum parca toti sunt clonati din cel mai «reusit» rebut al unei societati... mai mult ca sigur exista o scoala care ii pregateste.
Din aceasta minunata categorie, a celor scoliti pe bancile toaletelor, fac parte si soferii nostri profesionisti de pe microbuze. Dar ce zic eu profesionisti? Adevarati experti, pustanii cu permise de conducere castigate la pariuri sportive fac legea pe soselele tarii. Viteza, viteza si iar viteza. Este singurul lucru care le-a ramas bine fixat in memorie. Poate sa ploua, sa ninga, sa fie ceata sau carosabilul sa fie inghetat ca un patinoar, ei tot cu suta merg. Viteza minima! Creierasul lor a dat comanda sa nu reduca aceasta viteza, indiferent de situatie. Problema este insa una foarte grava: MOR oameni nevinovati aproape in fiecare zi! Din cauza inconstientei unor cretini, accidentele in care sunt implicate microbuzele care fac naveta intre orase sunt atat de dese, incat pare ceva aproape normal. Incredibil! In capitala, lucrurile stau exact invers. Microbuzele - ca alternativa la transportul in comun clasic - sunt conduse de alti soferi «geniali», care conduc cu o viteza «cosmica» de 20-30 km/h. Viteza maxima de data aceasta! Mai mult nesimtiti decat tupeisti, dar mai tupeisti decat orice nesimtit, ei nu omoara (ca «fratiorii» lor de cursa lunga). Nu, ei te imbolnavesc de nervi. Nu exista trecere de pietoni pe care sa nu o foloseasca ca «statie», nu exista stradute inguste unde sa nu-si fi dat silinta sa incurce circulatia. Nu exista banda schimbata cu semnal in tot traseul lor, nu trece minutul fara sa claxoneze ca apucatii. Nu exista regula de circulatie respectata... Nu exista soferi mai prosti si mai nesimtiti ca soferii de microbuze. Din pacate, «parintii» soferiei proSTfesioniste au dat dastere unui curent care este imitat din ce in ce mai mult. Masinile care fac distributie sau curierat sunt conduse de o categorie de adepti ai proSTfesionismului. Si este numai un exemplu.
Ma intreb cat m-ar costa sa fac aceasta scoala, daca este recunoscuta international si daca primesc si persoane care au facut mai mult de patru clase...
In Romania se gasesc probabil cele mai multe «scoli» specializate in care se preda regulat prostia. Cu specializare la alegere: nesimtire, tupeu, incultura, dobitocism sau/si figuri de cartier. Am ajuns la concluzia asta gandindu-ma ca aceste tentative de indivizi nu pot fi toti de-o mama. Si cum parca toti sunt clonati din cel mai «reusit» rebut al unei societati... mai mult ca sigur exista o scoala care ii pregateste.
Din aceasta minunata categorie, a celor scoliti pe bancile toaletelor, fac parte si soferii nostri profesionisti de pe microbuze. Dar ce zic eu profesionisti? Adevarati experti, pustanii cu permise de conducere castigate la pariuri sportive fac legea pe soselele tarii. Viteza, viteza si iar viteza. Este singurul lucru care le-a ramas bine fixat in memorie. Poate sa ploua, sa ninga, sa fie ceata sau carosabilul sa fie inghetat ca un patinoar, ei tot cu suta merg. Viteza minima! Creierasul lor a dat comanda sa nu reduca aceasta viteza, indiferent de situatie. Problema este insa una foarte grava: MOR oameni nevinovati aproape in fiecare zi! Din cauza inconstientei unor cretini, accidentele in care sunt implicate microbuzele care fac naveta intre orase sunt atat de dese, incat pare ceva aproape normal. Incredibil! In capitala, lucrurile stau exact invers. Microbuzele - ca alternativa la transportul in comun clasic - sunt conduse de alti soferi «geniali», care conduc cu o viteza «cosmica» de 20-30 km/h. Viteza maxima de data aceasta! Mai mult nesimtiti decat tupeisti, dar mai tupeisti decat orice nesimtit, ei nu omoara (ca «fratiorii» lor de cursa lunga). Nu, ei te imbolnavesc de nervi. Nu exista trecere de pietoni pe care sa nu o foloseasca ca «statie», nu exista stradute inguste unde sa nu-si fi dat silinta sa incurce circulatia. Nu exista banda schimbata cu semnal in tot traseul lor, nu trece minutul fara sa claxoneze ca apucatii. Nu exista regula de circulatie respectata... Nu exista soferi mai prosti si mai nesimtiti ca soferii de microbuze. Din pacate, «parintii» soferiei proSTfesioniste au dat dastere unui curent care este imitat din ce in ce mai mult. Masinile care fac distributie sau curierat sunt conduse de o categorie de adepti ai proSTfesionismului. Si este numai un exemplu.
Ma intreb cat m-ar costa sa fac aceasta scoala, daca este recunoscuta international si daca primesc si persoane care au facut mai mult de patru clase...
16. Monden
Monden de Romania. Supertare...
Stefan Bubica si Andreea Florin sunt iar si din nou impreuna. Catelusul Laurei a facut pupu in parcul X. Fetele de la Kitchi Garls au facut pana de cauciuc in drum spre Cazanesti. Catalin Camaruta cumpara patrunjel din piata Z. Mihaela Zugravescu pune in ceai 3 lingurite de zahar ars. Monica Baboiu si-a vopsit cu oja doua fire albe. Mircii Vadea si Fadu au reusit sa faca spagatul sincron. Doident si-au donat decupaturile unei asociatii de promovare a aerului conditionat. Ianis Micu are ambele picioare egale, mai ales stangul. Dan Nualb i-a aratat noul ceas unei prietene. Zina Florinescu a participat la o petrecere de final de gradinita. Irina si Monic Tutumbeanu si-au tras un nou dop de aur pentru cada din bucatarie. GG nu mananca niciodata pe stomacul gol. Tudor Virila petrece sarbatorile alaturi de Marius Moca...
Asa... Si? Si ce daca? De ce ar trebui sa ne intereseze pe noi toate astea? Cu ce ne ajuta sa aflam toate «picanteriile» fabricate de niste jurnalisti ratati?
Mondenul scrie istorie in Romania. Si o scrie pe hartie igienica. Nu era suficient ca suntem o tara plina de pseudovedete care se «sparg in figuri» la fiecare pas, acum trebuie sa le stim si programul exact, cu lux de amanunte. X a clipit marti de 26903 de ori, Y a tras joi 5 «vanturi», Z se culca cu ochii inchisi in fiecare noapte... Oamenii astia care scriu aceste tipuri de «mondenitati» nici nu ar trebui numiti jurnalisti. Nu au etica, nu au bun-simt, nu au cultura, nu au nimic... Scriu in general cam toate prostiile pe care le viseaza noaptea si inventeaza povesti mai rapid decat Sandra Brown, pe care le adapteaza pentru cine stie ce persoana publica. Si cand nu inventeaza, scriu absolut tot ce este neinteresant si nesemnificativ din viata publica a «vedetelor». Tot prost si de aceasta data.
Monden la noi inseamna barfa ieftina si zvonuri de doi lei (vechi). Monden inseamna sa inventezi vedete pentru un tiraj sau rating crescut... Si cand publicul a fost invatat cu un astfel de monden, pai, asta o sa vrea in continuare. Si uite asa a ajuns Libertatea Biblia romanului...
Stefan Bubica si Andreea Florin sunt iar si din nou impreuna. Catelusul Laurei a facut pupu in parcul X. Fetele de la Kitchi Garls au facut pana de cauciuc in drum spre Cazanesti. Catalin Camaruta cumpara patrunjel din piata Z. Mihaela Zugravescu pune in ceai 3 lingurite de zahar ars. Monica Baboiu si-a vopsit cu oja doua fire albe. Mircii Vadea si Fadu au reusit sa faca spagatul sincron. Doident si-au donat decupaturile unei asociatii de promovare a aerului conditionat. Ianis Micu are ambele picioare egale, mai ales stangul. Dan Nualb i-a aratat noul ceas unei prietene. Zina Florinescu a participat la o petrecere de final de gradinita. Irina si Monic Tutumbeanu si-au tras un nou dop de aur pentru cada din bucatarie. GG nu mananca niciodata pe stomacul gol. Tudor Virila petrece sarbatorile alaturi de Marius Moca...
Asa... Si? Si ce daca? De ce ar trebui sa ne intereseze pe noi toate astea? Cu ce ne ajuta sa aflam toate «picanteriile» fabricate de niste jurnalisti ratati?
Mondenul scrie istorie in Romania. Si o scrie pe hartie igienica. Nu era suficient ca suntem o tara plina de pseudovedete care se «sparg in figuri» la fiecare pas, acum trebuie sa le stim si programul exact, cu lux de amanunte. X a clipit marti de 26903 de ori, Y a tras joi 5 «vanturi», Z se culca cu ochii inchisi in fiecare noapte... Oamenii astia care scriu aceste tipuri de «mondenitati» nici nu ar trebui numiti jurnalisti. Nu au etica, nu au bun-simt, nu au cultura, nu au nimic... Scriu in general cam toate prostiile pe care le viseaza noaptea si inventeaza povesti mai rapid decat Sandra Brown, pe care le adapteaza pentru cine stie ce persoana publica. Si cand nu inventeaza, scriu absolut tot ce este neinteresant si nesemnificativ din viata publica a «vedetelor». Tot prost si de aceasta data.
Monden la noi inseamna barfa ieftina si zvonuri de doi lei (vechi). Monden inseamna sa inventezi vedete pentru un tiraj sau rating crescut... Si cand publicul a fost invatat cu un astfel de monden, pai, asta o sa vrea in continuare. Si uite asa a ajuns Libertatea Biblia romanului...
15. Helperu'
Venit, enervat, plecat
Daca ai umor si rabdare si vrei sa te «distrezi» pe gratis viziteaza un hypermarket din Romania. Daca vrei sa-ti strici buna-dispozitie viziteaza un hypermarket din Romania. Daca doresti sa iti pierzi cumpatul in cel mai rapid mod posibil… ai ghicit! viziteaza un hypermarket din Romania. Si cauta acolo un reprezentant de raion. Orice raion. Sunt cu sutele si sunt antrenati sa te incurce.
Imbracati in uniforma specifica magazinului, acesti «domni» sunt platiti sa ofere ajutor specializat clientului. Dar fac exact opusul. Si o fac cu o atitudine sfidatoare. Nicaieri nu vei mai gasi personal care sa trateze cu atata scarba clientul. Nu ai cum sa nu remarci cata lene pe centimetru patrat pluteste in lumea lor. O aventura in micul parc de distractii alaturi de clownii care stau la dispozitie costa destul de «putin»: timpul liber al clientului.
«Excursia» are 3 parti: In prima parte, clientul cauta un reprezentant de raion. Dureaza cam 15 minute sa gaseasca omul de care are nevoie (care ori e la povesti cu un coleg, ori e la fumat; daca nu e una din cele 2 variante este sigur in pauza). Bun, in cele din urma va fi prezent sa «ajute» cumparatorul. Este momentul in care incepe partea a doua a minunatei excursii din supermarket. Clientul isi pastreaza inca acel calm de bun-simt si este in acelasi timp putin distrat de incurcaturile prin care deja a trecut in prima faza. Dar, surpriza! «Expertul» e langa client si totul devine, paradoxal, mai incurcat. Nu numai ca nu primeste raspunsurile de care are nevoie, dar este si tratat ca ultimul imbecil. Ca asa au invatat ei - angajatii supermarketurilor, toti de-o mama - la scoala de bune maniere... In partea a treia si ultima, clientul este deja cu nervii la pamant si se decide sa renunte la obiectul pe care dorea sa-l cumpere. Aici incep si privirile ironice ale reprezentantului de raion, care este vadit iritat ca a fost deranjat degeaba.
Cam asa se intampla in mai toate supermarketurile care sunt dotate cu «asistenta». Clientul intra cu zambetul pe buze si se alege cu o zi stricata. Pentru ca toti nescolitii si/sau repetentii din tara asta ajung sa lucreze la acest nivel. Pentru ca nesimtirea si tupeul sunt singurele caracteristici ale acestor indivizi. Pentru ca suntem in Romania...
Daca ai umor si rabdare si vrei sa te «distrezi» pe gratis viziteaza un hypermarket din Romania. Daca vrei sa-ti strici buna-dispozitie viziteaza un hypermarket din Romania. Daca doresti sa iti pierzi cumpatul in cel mai rapid mod posibil… ai ghicit! viziteaza un hypermarket din Romania. Si cauta acolo un reprezentant de raion. Orice raion. Sunt cu sutele si sunt antrenati sa te incurce.
Imbracati in uniforma specifica magazinului, acesti «domni» sunt platiti sa ofere ajutor specializat clientului. Dar fac exact opusul. Si o fac cu o atitudine sfidatoare. Nicaieri nu vei mai gasi personal care sa trateze cu atata scarba clientul. Nu ai cum sa nu remarci cata lene pe centimetru patrat pluteste in lumea lor. O aventura in micul parc de distractii alaturi de clownii care stau la dispozitie costa destul de «putin»: timpul liber al clientului.
«Excursia» are 3 parti: In prima parte, clientul cauta un reprezentant de raion. Dureaza cam 15 minute sa gaseasca omul de care are nevoie (care ori e la povesti cu un coleg, ori e la fumat; daca nu e una din cele 2 variante este sigur in pauza). Bun, in cele din urma va fi prezent sa «ajute» cumparatorul. Este momentul in care incepe partea a doua a minunatei excursii din supermarket. Clientul isi pastreaza inca acel calm de bun-simt si este in acelasi timp putin distrat de incurcaturile prin care deja a trecut in prima faza. Dar, surpriza! «Expertul» e langa client si totul devine, paradoxal, mai incurcat. Nu numai ca nu primeste raspunsurile de care are nevoie, dar este si tratat ca ultimul imbecil. Ca asa au invatat ei - angajatii supermarketurilor, toti de-o mama - la scoala de bune maniere... In partea a treia si ultima, clientul este deja cu nervii la pamant si se decide sa renunte la obiectul pe care dorea sa-l cumpere. Aici incep si privirile ironice ale reprezentantului de raion, care este vadit iritat ca a fost deranjat degeaba.
Cam asa se intampla in mai toate supermarketurile care sunt dotate cu «asistenta». Clientul intra cu zambetul pe buze si se alege cu o zi stricata. Pentru ca toti nescolitii si/sau repetentii din tara asta ajung sa lucreze la acest nivel. Pentru ca nesimtirea si tupeul sunt singurele caracteristici ale acestor indivizi. Pentru ca suntem in Romania...
14. Tv
Diagonala cu deseuri
Surprize, stupide!
Avem povestiri de noapte, din dragoste pentru mamele tradate in dragoste, care fac schimb intre ele la un test de fidelitate, interzis de Laura in direct pe teleshoping tv! Nu uitati de vestile de la ora 17, astazi va promitem un numar mai mare de violuri si crime decat ieri. Si mai mic decat maine. Ramaneti cu noi si aveti parte garantat de o zi minunata!
9595
de emisiuni incredibil de educative pentru telespectatorii din Romania. Foarte originale, majoritatea preluate de la posturile tv din alte tari, aceste emisiuni fac deliciul generatiei „click-dreapta”. Si nu numai. Tot ce arunca aceste televiziuni la marea groapa de gunoi preluam noi. Mai rau, dam si bani pe ele. Romania este principala piata de desfacere pentru rebuturi. Toate emisiunile esuate in tari dezvoltate… pe plan mental se difuzeaza in continuare pe canalele romanesti. Pana si prostitutia este o activitate mai curata decat aceasta lupta dusa intre marile posturi de la noi. Iar sa te intreci in prostie si in prost-gust deja e prea mult…
Pseudo-show-urile de doi bani prezentate de vedete second-hand, cu aportul special a cativa magazioneri deveniti actori pe la nu stiu ce teatru, devin in scurt timp emisiunile cele mai cautate de telecomanda romanului. Cu handicap inca de la episodul-pilot, defecte si nereparabile, aceste ore intregi de «cretinitate» dobitocesc in masa. Aceste emisiuni sunt noua generatie de telenovele. Telespectatorul tanar nu are repere si nu poate distinge binele de rau. Dar ce scuza au oamenii maturi care umplu restul paharului de rating? Una singura: nu au alternative!
Domnilor, domnisoarelor si doamnelor producatori (si xeroxisti) de emisiuni, va adresez o intrebare: Chiar trebuie sa prostim toata Romania cu astfel de rahaturi? Ce naiba, incepe sa miroasa televizorul… Raspunsul cu „nu-ti place schimbi, de asta ai telecomanda” mi se pare cea mai nerusinata eschiva, dar mi se pare normal ca este inca folosita. La asa oameni, asa raspunsuri… Si idei pe masura. Rusine voua producatorilor frustrati! Rusine voua televiziunilor care difuzati asemenea gunoaie! Si rusine voua telespectatori „legumizati” pentru ca ramaneti gura-casca la toate prostiile!
Surprize, stupide!
Avem povestiri de noapte, din dragoste pentru mamele tradate in dragoste, care fac schimb intre ele la un test de fidelitate, interzis de Laura in direct pe teleshoping tv! Nu uitati de vestile de la ora 17, astazi va promitem un numar mai mare de violuri si crime decat ieri. Si mai mic decat maine. Ramaneti cu noi si aveti parte garantat de o zi minunata!
9595
de emisiuni incredibil de educative pentru telespectatorii din Romania. Foarte originale, majoritatea preluate de la posturile tv din alte tari, aceste emisiuni fac deliciul generatiei „click-dreapta”. Si nu numai. Tot ce arunca aceste televiziuni la marea groapa de gunoi preluam noi. Mai rau, dam si bani pe ele. Romania este principala piata de desfacere pentru rebuturi. Toate emisiunile esuate in tari dezvoltate… pe plan mental se difuzeaza in continuare pe canalele romanesti. Pana si prostitutia este o activitate mai curata decat aceasta lupta dusa intre marile posturi de la noi. Iar sa te intreci in prostie si in prost-gust deja e prea mult…
Pseudo-show-urile de doi bani prezentate de vedete second-hand, cu aportul special a cativa magazioneri deveniti actori pe la nu stiu ce teatru, devin in scurt timp emisiunile cele mai cautate de telecomanda romanului. Cu handicap inca de la episodul-pilot, defecte si nereparabile, aceste ore intregi de «cretinitate» dobitocesc in masa. Aceste emisiuni sunt noua generatie de telenovele. Telespectatorul tanar nu are repere si nu poate distinge binele de rau. Dar ce scuza au oamenii maturi care umplu restul paharului de rating? Una singura: nu au alternative!
Domnilor, domnisoarelor si doamnelor producatori (si xeroxisti) de emisiuni, va adresez o intrebare: Chiar trebuie sa prostim toata Romania cu astfel de rahaturi? Ce naiba, incepe sa miroasa televizorul… Raspunsul cu „nu-ti place schimbi, de asta ai telecomanda” mi se pare cea mai nerusinata eschiva, dar mi se pare normal ca este inca folosita. La asa oameni, asa raspunsuri… Si idei pe masura. Rusine voua producatorilor frustrati! Rusine voua televiziunilor care difuzati asemenea gunoaie! Si rusine voua telespectatori „legumizati” pentru ca ramaneti gura-casca la toate prostiile!
13. Atitudine
Nascuti pentru locul 2!
Atitudine. Dorinta de performanta, de realizare. Mentalitate de invingator. Lupta cu propria persoana pentru a schimba ce nu «functioneaza» corect. Respect de sine, capul sus ridicat in orice situatie... pe scurt, cam tot ce-i lipseste romanului.
Cu mici exceptii, societatea noastra s-a resemnat. Romanii sunt din ce in ce mai apatici, aproape fara personalitate, din ce in ce mai tristi, fara vlaga... Viata este grea, nivelul de trai este la cote scazute, se munceste mult dar se castiga putin. Pare normal sa accepti toate astea si sa te resemnezi. Dar nu este normal de loc, este bolnavicios si letal.
Suntem o natie de complexati si frustrati, cadem mereu in depresii si am uitat sa zambim tocmai din aceasta cauza. Ne-am invatat sa fim pe ultimul loc in toate domeniile, stim bine cum sa «ajungem» acolo si ne este foarte usor sa pastram aceasta «realizare».
Romanul are mentalitate de invins, este fatalist, mereu cu capul in pamant, se multumeste cu putin si, cel mai dureros, are impresia ca este normal sa fie asa. Nu vom ajunge nicaieri cu o asemenea atitudine. Mai rau, o sa ne fie din ce in mai greu. Atata timp cat nu ne vom schimba modul infectat de a gandi, de a vedea lucrurile, atata timp cat ne vom considera nedreptatiti, cat vom crede ca absolut toti ceilalti au ceva personal cu noi, vom ramane in noroi. Si ne vom simti calcati in picioare si abandonati.
Ar fi indicat sa terminam cu resemnarea asta cat se mai poate, ar fi timpul sa ne treaca «anestezia» asta, sa deschidem bine ochii si sa ne traim existenta. Sa fim mai optimisti, sa ne facem loc cu coatele in «lumea buna», sa mutam si muntii daca e novoie. Gata cu smiorcaiala si cu apatia asta generala.
Atitudine. Dorinta de performanta, de realizare. Mentalitate de invingator. Lupta cu propria persoana pentru a schimba ce nu «functioneaza» corect. Respect de sine, capul sus ridicat in orice situatie... pe scurt, cam tot ce-i lipseste romanului.
Cu mici exceptii, societatea noastra s-a resemnat. Romanii sunt din ce in ce mai apatici, aproape fara personalitate, din ce in ce mai tristi, fara vlaga... Viata este grea, nivelul de trai este la cote scazute, se munceste mult dar se castiga putin. Pare normal sa accepti toate astea si sa te resemnezi. Dar nu este normal de loc, este bolnavicios si letal.
Suntem o natie de complexati si frustrati, cadem mereu in depresii si am uitat sa zambim tocmai din aceasta cauza. Ne-am invatat sa fim pe ultimul loc in toate domeniile, stim bine cum sa «ajungem» acolo si ne este foarte usor sa pastram aceasta «realizare».
Romanul are mentalitate de invins, este fatalist, mereu cu capul in pamant, se multumeste cu putin si, cel mai dureros, are impresia ca este normal sa fie asa. Nu vom ajunge nicaieri cu o asemenea atitudine. Mai rau, o sa ne fie din ce in mai greu. Atata timp cat nu ne vom schimba modul infectat de a gandi, de a vedea lucrurile, atata timp cat ne vom considera nedreptatiti, cat vom crede ca absolut toti ceilalti au ceva personal cu noi, vom ramane in noroi. Si ne vom simti calcati in picioare si abandonati.
Ar fi indicat sa terminam cu resemnarea asta cat se mai poate, ar fi timpul sa ne treaca «anestezia» asta, sa deschidem bine ochii si sa ne traim existenta. Sa fim mai optimisti, sa ne facem loc cu coatele in «lumea buna», sa mutam si muntii daca e novoie. Gata cu smiorcaiala si cu apatia asta generala.
12. Mall
Mallari si mallarite
Mall-ul. Gigant spatiu comercial, locul unde gasesti cam tot ce ai nevoie sau targ expozitional de «figuri»? Targ expozitional, in mod cert. Pentru ca mai multe «figuri» pe cm patrat nu vei mai gasi nicaieri. La mall se intampla totul...
Exista o categorie de oameni care se foloseste de acest loc ca rampa de lansare. Lansare in... spatiu, lansare spre stele, nu stiu ce fel de beneficii gandesc ei ca pot realiza etalandu-se intr-un magazin!? Noile haine second-hand branduite dupa ultima moda, ceasurile elvetiene (cumparate de pe Lipscani...), telefoanele de ultima generatie (luate pe credit, doar cu buletinul...), toate sunt aduse la mall pentru «prezentare». Nu se poate altfel, daca nu isi fac «botezul» la mall, aceste lucruri sunt total inutile pentru acesti oameni. Mallarii sunt toti la fel: au acelasi mers de defilare, vorbesc la fel de «segmentat», stiu cu totii tot ce misca in «mallarland». Si paradoxal, desi fac parte dintr-un fel de grup social (cu reguli nescrise si responsabilitati) sunt incredibil de limitati in gandire. De fapt prostia este cam singura calitate care nu este limitata la ei. In cazul MALLaritelor, lucrurile se schimba dramatic. Pe ele nu le intereseaza prea tare sa-si promoveze noile achizitii (desi o fac pentru ca «regulamentul» o cere). Singurele lucruri «expuse» de mallarite sunt hainele si... propriile persoane! Cred ca nici Versace nu a avut profesioniste care sa-i prezinte creatiile cum sunt fetele de la noi din mall-uri. Toate fotomodele, toate undeva prea sus, chiar si pentru a li se da restul (nasul bate tocul, deh!). Mari vedete, cu mers din «catalogul de figuri», cu aere sufocante, MALLaritele stiu sa se «produca» pe scena MALLarland-ului...
Daca nu faci parte din lumea lor esti privit intr-un mod greu de descris in cuvinte, de undeva din... buricul planetei. S-a inteles? Si-au marcat teritoriul si nu vor sa miroasa si altceva...
Mall-ul. Gigant spatiu comercial, locul unde gasesti cam tot ce ai nevoie sau targ expozitional de «figuri»? Targ expozitional, in mod cert. Pentru ca mai multe «figuri» pe cm patrat nu vei mai gasi nicaieri. La mall se intampla totul...
Exista o categorie de oameni care se foloseste de acest loc ca rampa de lansare. Lansare in... spatiu, lansare spre stele, nu stiu ce fel de beneficii gandesc ei ca pot realiza etalandu-se intr-un magazin!? Noile haine second-hand branduite dupa ultima moda, ceasurile elvetiene (cumparate de pe Lipscani...), telefoanele de ultima generatie (luate pe credit, doar cu buletinul...), toate sunt aduse la mall pentru «prezentare». Nu se poate altfel, daca nu isi fac «botezul» la mall, aceste lucruri sunt total inutile pentru acesti oameni. Mallarii sunt toti la fel: au acelasi mers de defilare, vorbesc la fel de «segmentat», stiu cu totii tot ce misca in «mallarland». Si paradoxal, desi fac parte dintr-un fel de grup social (cu reguli nescrise si responsabilitati) sunt incredibil de limitati in gandire. De fapt prostia este cam singura calitate care nu este limitata la ei. In cazul MALLaritelor, lucrurile se schimba dramatic. Pe ele nu le intereseaza prea tare sa-si promoveze noile achizitii (desi o fac pentru ca «regulamentul» o cere). Singurele lucruri «expuse» de mallarite sunt hainele si... propriile persoane! Cred ca nici Versace nu a avut profesioniste care sa-i prezinte creatiile cum sunt fetele de la noi din mall-uri. Toate fotomodele, toate undeva prea sus, chiar si pentru a li se da restul (nasul bate tocul, deh!). Mari vedete, cu mers din «catalogul de figuri», cu aere sufocante, MALLaritele stiu sa se «produca» pe scena MALLarland-ului...
Daca nu faci parte din lumea lor esti privit intr-un mod greu de descris in cuvinte, de undeva din... buricul planetei. S-a inteles? Si-au marcat teritoriul si nu vor sa miroasa si altceva...
11. Luxu'
Prostia si kitsch-ul se platesc scump!
Este de inteles nevoia clasei sociale instarite de a iesi in evidenta. Este de inteles dorinta oamenilor cu bani de a trai in lux si de a se rasfata. Dar de ce nu se mai poate face clar distinctia intre lux si kitsch?
Nu numai ca se pot confunda usor, dar luxul tinde sa se contopeasca cu kitsch-ul. Este din ce in ce mai greu de gasit un produs de calitate superioara (din categoria «top of the line») care sa nu «straluceasca» penibil de grosolan, care sa nu «ia ochii» din prima. Aproape tot ce inseamna lux se «altoieste» acum cu aur, diamante sau cristale. Producatorii au simtit gradul ridicat de snobism si de prost-gust al celor cu bani si le fac pe plac. Kitsch pe banda rulanta la preturi fabuloase. Asta se cere, asta se ofera. Este de ajuns sa existe o semnatura cu nume exotic pe un produs si «bastanii» arunca cu banii. Un mic cristal pozitionat discret la mare vedere si produsul devine un «must-have». Daca exista si optiunea «la comanda» este si mai bine. Produsele de serie cu titlu onorific de unicat sunt si ele la mare pret. La propriu!
Majoritatea persoanelor instarite nu cauta calitate, cauta sa iasa in evidenta intr-un mod cat mai ostentativ cu putinta, si pentru asta cauta cele mai scumpe produse. Dar piata de desfacere pentru snobi este o piata plina de prost-gust. Este o piata a kitsch-ului. Pentru ca cele mai scumpe produse nu sunt obligatoriu si cele mai bune. Producatorul a inteles perfect nevoia de grandoare a instaritului si acorda o mare atentie in principal acestei dorinte. Si cum principiul «cu cat produsul este mai scump, cu atat se va vinde mai bine» functioneaza, preturile pot urca linistite catre cele mai nesimtite cote.
In lumea celor in care, paradoxal, conteaza «O»-urile anunturile la rubrica mica publicitate ar suna cam asa: «Schimb cabina de dus (semnata gianni bonnini, cu cadita din aur, inchidere centralizata si alarma) cu apartament in Primaverii» sau «Schimb suzeta (cu lanterna, pix si scobitoare suflata cu platina) cu un metru patrat de gresie manuel francotti (modelul cu pietre din meteoritul cazut in ‘21). Ma intreb cand vor aparea pe piata si produse de panificatie suflate cu aur. Ca doar se mananca “lux” pe paine...
Este de inteles nevoia clasei sociale instarite de a iesi in evidenta. Este de inteles dorinta oamenilor cu bani de a trai in lux si de a se rasfata. Dar de ce nu se mai poate face clar distinctia intre lux si kitsch?
Nu numai ca se pot confunda usor, dar luxul tinde sa se contopeasca cu kitsch-ul. Este din ce in ce mai greu de gasit un produs de calitate superioara (din categoria «top of the line») care sa nu «straluceasca» penibil de grosolan, care sa nu «ia ochii» din prima. Aproape tot ce inseamna lux se «altoieste» acum cu aur, diamante sau cristale. Producatorii au simtit gradul ridicat de snobism si de prost-gust al celor cu bani si le fac pe plac. Kitsch pe banda rulanta la preturi fabuloase. Asta se cere, asta se ofera. Este de ajuns sa existe o semnatura cu nume exotic pe un produs si «bastanii» arunca cu banii. Un mic cristal pozitionat discret la mare vedere si produsul devine un «must-have». Daca exista si optiunea «la comanda» este si mai bine. Produsele de serie cu titlu onorific de unicat sunt si ele la mare pret. La propriu!
Majoritatea persoanelor instarite nu cauta calitate, cauta sa iasa in evidenta intr-un mod cat mai ostentativ cu putinta, si pentru asta cauta cele mai scumpe produse. Dar piata de desfacere pentru snobi este o piata plina de prost-gust. Este o piata a kitsch-ului. Pentru ca cele mai scumpe produse nu sunt obligatoriu si cele mai bune. Producatorul a inteles perfect nevoia de grandoare a instaritului si acorda o mare atentie in principal acestei dorinte. Si cum principiul «cu cat produsul este mai scump, cu atat se va vinde mai bine» functioneaza, preturile pot urca linistite catre cele mai nesimtite cote.
In lumea celor in care, paradoxal, conteaza «O»-urile anunturile la rubrica mica publicitate ar suna cam asa: «Schimb cabina de dus (semnata gianni bonnini, cu cadita din aur, inchidere centralizata si alarma) cu apartament in Primaverii» sau «Schimb suzeta (cu lanterna, pix si scobitoare suflata cu platina) cu un metru patrat de gresie manuel francotti (modelul cu pietre din meteoritul cazut in ‘21). Ma intreb cand vor aparea pe piata si produse de panificatie suflate cu aur. Ca doar se mananca “lux” pe paine...
10. Gunoiu'
180 de grade pentru o Romanie mai curata
Din cand in cand, scumpa noastra tarisoara ar trebui intoarsa cu susul in jos, rasturnata cumva, exact ca o scrumiera sau ca un cos de gunoi. Ar trebui scuturata bine si apoi clatita cu un furtun imens si dezinfectata...
Este singurul mod in care ar putea fi, macar pentru cateva ore, curat si pe la noi. Apoi acei oameni nesimtiti care sunt prinsi aruncand gunoaie pe unde mai gasesc un loc liber, ar trebui luati si ei, scuturati bine pana le vine mintea la cap (unde mai exista...) si obligati sa urmeze «cursurile» de la Gradinita...
De baza, elementar, cursul de bun-simt ar trebui sa fie materie obligatorie si la Bacalaureat, Licenta, Masterat.... Pentru ca nesimtirea atinge cote maxime la noi. Exista cosuri de gunoi la fiecare 2O de metri, goale! Pentru ca mizeria tot pe jos isi gaseste locul. Exista gropi de gunoi, dar sacii plini cu moloz sau resturi de pe la casele celor care-si reconditioneaza apartamentele sau casele tot la marginea drumului stau. Exista scrumiera in fiecare automobil, dar mucurile de tigara si servetele parfumate folosite tot pe geam zboara. Exista ghena de gunoi la fiecare etaj de bloc, dar resturile menajere sunt imprastiate prin toata scara. Exista batatoare de covoare in spatele blocurilor, covoarele tot pe geam se scutura. Exista solutii, dar civilizatia este prea grea pentru unii oameni.
Paradoxal, cei care fac mizerie aruncand tot ce nu le mai trebuie pe unde apuca, au propriile locuinte foarte curate si intretinute. Si masinile la fel. Si mai fac si scandal daca accidental cineva indrazneste sa lase/scape o hartiuta cat de mica pe proprietatea lor.
Ce frumos ar fi sa ne aruncam si noi gunoaiele in casutele lor de vis, sa ne stingem tigarile pe tapiteria masinilor pe care le conduc, sa ne golim scrumierele de la masina in buzunarele lor. Sa ne spalam covoarele la ei in sufragerie. Cum ar fi sa luam toata mizeria din Romania si sa o depozitam in dormitoarele lor? Eu propun sa intoarcem Romania cu susul in jos si sa le-o scuturam in cap, poate asa inteleg. Ma ajuta cineva?
Din cand in cand, scumpa noastra tarisoara ar trebui intoarsa cu susul in jos, rasturnata cumva, exact ca o scrumiera sau ca un cos de gunoi. Ar trebui scuturata bine si apoi clatita cu un furtun imens si dezinfectata...
Este singurul mod in care ar putea fi, macar pentru cateva ore, curat si pe la noi. Apoi acei oameni nesimtiti care sunt prinsi aruncand gunoaie pe unde mai gasesc un loc liber, ar trebui luati si ei, scuturati bine pana le vine mintea la cap (unde mai exista...) si obligati sa urmeze «cursurile» de la Gradinita...
De baza, elementar, cursul de bun-simt ar trebui sa fie materie obligatorie si la Bacalaureat, Licenta, Masterat.... Pentru ca nesimtirea atinge cote maxime la noi. Exista cosuri de gunoi la fiecare 2O de metri, goale! Pentru ca mizeria tot pe jos isi gaseste locul. Exista gropi de gunoi, dar sacii plini cu moloz sau resturi de pe la casele celor care-si reconditioneaza apartamentele sau casele tot la marginea drumului stau. Exista scrumiera in fiecare automobil, dar mucurile de tigara si servetele parfumate folosite tot pe geam zboara. Exista ghena de gunoi la fiecare etaj de bloc, dar resturile menajere sunt imprastiate prin toata scara. Exista batatoare de covoare in spatele blocurilor, covoarele tot pe geam se scutura. Exista solutii, dar civilizatia este prea grea pentru unii oameni.
Paradoxal, cei care fac mizerie aruncand tot ce nu le mai trebuie pe unde apuca, au propriile locuinte foarte curate si intretinute. Si masinile la fel. Si mai fac si scandal daca accidental cineva indrazneste sa lase/scape o hartiuta cat de mica pe proprietatea lor.
Ce frumos ar fi sa ne aruncam si noi gunoaiele in casutele lor de vis, sa ne stingem tigarile pe tapiteria masinilor pe care le conduc, sa ne golim scrumierele de la masina in buzunarele lor. Sa ne spalam covoarele la ei in sufragerie. Cum ar fi sa luam toata mizeria din Romania si sa o depozitam in dormitoarele lor? Eu propun sa intoarcem Romania cu susul in jos si sa le-o scuturam in cap, poate asa inteleg. Ma ajuta cineva?
9. Galagie
LINISTE! Cineva, undeva are de facut zgomot!
Romanului ii place poluarea. Romanului ii place mult poluarea fonica. Mai exact, sa o produca. Nu conteaza ora, nu conteaza locul, romanului ii face o deosebita placere sa faca zgomot. Cu palmele, cu ajutorul boxelor din masina sau/si din casa, cu pickhammer-ul, cu bormasina, cu ciocanul, cu ferastraul (manual sau electric), cu orice ii pica in mana. Romanul urla, nu vorbeste… romanul e „stresat la cap”.
Nu s-au respectat, nu se respecta si nu se vor respecta orele in care ar trebui sa fie liniste. Pentru ca romanul „mestereste” intotdeauna cate ceva prin „ograda” lui, si o face cand are chef, chiar daca ceasul arata 14.OO, 22.OO, 3.OO… El atunci are chef, atunci rezolva problema. Chiar daca deranjeaza un bloc/cartier intreg… lui nu-i pasa. Pentru ca nu a invatat sa-i pese si de persoanele din jur, din moment ce la capitolul educatie si bun-simt a fost mereu corigent.
Daca nu are nimic de reparat prin casa, romanul iese la o bere in fata blocului (sau curtii, dupa caz) si polueaza fonic ore in sir. Nu poate altfel, nu se simte in largul lui altfel… Ce discutii linistite cu prietenii? Zgomot la turatie maxima… sa isi faca norma de nesimtire. Injura, pocneste din palme, tipa, sparge… pai, cum altfel?
Romanul se gandeste numai si numai la el. Nu exista comunitate, ci doar individualitate. Romanul se crede buricul pamantului. Daca el vrea sa faca ceva, pai, face, indiferent de reguli, de legi, de raul pe care il poate face persoanei de langa el. Romanul este inconstient si nesimtit. Dureros de nesimtit!
Cand zic „romanul”, ma gandesc cam la 51% din populatia Romaniei. Iar noi, restul de 49%, persoane “normale la cap”… incercam sa traim in societate, intr-o societate normala. Dar nu putem, pentru ca majoritatea are ceva impotriva. Si, ca orice majoritate, are castig de cauza. Si in „povestea” asta cei buni pierd, cei buni sufera. De ce? Pentru ca democratia este un termen pe care „romanul” il va intelege mereu gresit…
Romanului ii place poluarea. Romanului ii place mult poluarea fonica. Mai exact, sa o produca. Nu conteaza ora, nu conteaza locul, romanului ii face o deosebita placere sa faca zgomot. Cu palmele, cu ajutorul boxelor din masina sau/si din casa, cu pickhammer-ul, cu bormasina, cu ciocanul, cu ferastraul (manual sau electric), cu orice ii pica in mana. Romanul urla, nu vorbeste… romanul e „stresat la cap”.
Nu s-au respectat, nu se respecta si nu se vor respecta orele in care ar trebui sa fie liniste. Pentru ca romanul „mestereste” intotdeauna cate ceva prin „ograda” lui, si o face cand are chef, chiar daca ceasul arata 14.OO, 22.OO, 3.OO… El atunci are chef, atunci rezolva problema. Chiar daca deranjeaza un bloc/cartier intreg… lui nu-i pasa. Pentru ca nu a invatat sa-i pese si de persoanele din jur, din moment ce la capitolul educatie si bun-simt a fost mereu corigent.
Daca nu are nimic de reparat prin casa, romanul iese la o bere in fata blocului (sau curtii, dupa caz) si polueaza fonic ore in sir. Nu poate altfel, nu se simte in largul lui altfel… Ce discutii linistite cu prietenii? Zgomot la turatie maxima… sa isi faca norma de nesimtire. Injura, pocneste din palme, tipa, sparge… pai, cum altfel?
Romanul se gandeste numai si numai la el. Nu exista comunitate, ci doar individualitate. Romanul se crede buricul pamantului. Daca el vrea sa faca ceva, pai, face, indiferent de reguli, de legi, de raul pe care il poate face persoanei de langa el. Romanul este inconstient si nesimtit. Dureros de nesimtit!
Cand zic „romanul”, ma gandesc cam la 51% din populatia Romaniei. Iar noi, restul de 49%, persoane “normale la cap”… incercam sa traim in societate, intr-o societate normala. Dar nu putem, pentru ca majoritatea are ceva impotriva. Si, ca orice majoritate, are castig de cauza. Si in „povestea” asta cei buni pierd, cei buni sufera. De ce? Pentru ca democratia este un termen pe care „romanul” il va intelege mereu gresit…
8. Javrele
S-au intors javrele!
La sfarsit de 2007, intr-un Bucuresti cu pretentii europene, incepem iar sa ne „aglomeram”… Javrele comunitare s-au intors! Sunt peste tot si sunt mai furioase si mai enervante decat ar avea dreptul. Daca nu latra in miez de noapte, musca, daca nu musca, latra si sar la picioarele noastre, daca nu sar la picioarele noastre, latra, daca nu latra, isi „exprima parerea” (vorba unui bun prieten) pe cauciucurile masinilor din parcare, daca nu fac asta, fac altceva… si tot asa!
Agresivi, stresanti si inutili, cainii comunitari sunt (din nou!) una din marile probleme ale capitalei. Chiar trebuie sa ne facem programul dupa cum doreste un animal? Chiar e nevoie sa ne deplasam cu frica in fiecare zi? Chiar vrem sa le mirosim nevoile la fiecare colt de bloc? Chiar… nu inteleg! Ce cauta aceste javre pe strazi? Organizatiile pentru protectia animalelor au auzit si de oameni? Aduc in discutie acest lucru pentru ca de la ei pleaca totul. Aceste organizatii stau in calea linistii si sigurantei noastre. Adica, in orice discutie pe tema om vs animal, omul ar trebui sa aiba prioritate, nu? Dar nu stiu de ce imi bat capul, pentru ca mai toti „protectorii” acestor javre sunt la fel de isterici si fara ratiune ca si protejatii lor. Nu au cum sa inteleaga ca viata unui copil (spre exemplu) e mai importanta decat a unei javre.
„Vai, dar ce aveti cu ei? Sunt si ei suflete…”. De acord! Dar noi, oamenii, ce suntem? Sa se simta ele (javrele) bine si noi sa acceptam pur si simplu ca la 3 dimineata vor si ele sa latre putin, nu? Sa zambim de fiecare data cand suntem muscati? Sa le mai dam putina mancare de fiecare data cand ne mai lasa o „amintire” la intrarea in bloc? „Sa lasam si cainii sa traiasca…”. Pai, sa ne lase ei mai intai sa traim! Linistiti si fara batai de cap… si dupa, mai vedem. Daca va plac atat de mult, daca le duceti grija atat de mult, daca suferiti alaturi de ei, daca va faceti griji pentru ei… de ce nu-i luati acasa? Pe toti!
Sa nu fiu inteles gresit, iubesc animalele, in special cainii, dar este o mare diferenta intre un caine si o javra comunitara. Si cred ca orice persoana normala la cap imi poate da dreptate. Deci, nu intra in discutie si membrii organizatiilor de care vorbeam… Chiar mi-e dor de o anumita actiune, a unui anumit individ, care era primar intr-o anumita capitala, care acum a ajuns presedinte… chiar mi-e dor. De acolo de la Presedintie nu se poate repeta acea actiune? Intreb si eu…
La sfarsit de 2007, intr-un Bucuresti cu pretentii europene, incepem iar sa ne „aglomeram”… Javrele comunitare s-au intors! Sunt peste tot si sunt mai furioase si mai enervante decat ar avea dreptul. Daca nu latra in miez de noapte, musca, daca nu musca, latra si sar la picioarele noastre, daca nu sar la picioarele noastre, latra, daca nu latra, isi „exprima parerea” (vorba unui bun prieten) pe cauciucurile masinilor din parcare, daca nu fac asta, fac altceva… si tot asa!
Agresivi, stresanti si inutili, cainii comunitari sunt (din nou!) una din marile probleme ale capitalei. Chiar trebuie sa ne facem programul dupa cum doreste un animal? Chiar e nevoie sa ne deplasam cu frica in fiecare zi? Chiar vrem sa le mirosim nevoile la fiecare colt de bloc? Chiar… nu inteleg! Ce cauta aceste javre pe strazi? Organizatiile pentru protectia animalelor au auzit si de oameni? Aduc in discutie acest lucru pentru ca de la ei pleaca totul. Aceste organizatii stau in calea linistii si sigurantei noastre. Adica, in orice discutie pe tema om vs animal, omul ar trebui sa aiba prioritate, nu? Dar nu stiu de ce imi bat capul, pentru ca mai toti „protectorii” acestor javre sunt la fel de isterici si fara ratiune ca si protejatii lor. Nu au cum sa inteleaga ca viata unui copil (spre exemplu) e mai importanta decat a unei javre.
„Vai, dar ce aveti cu ei? Sunt si ei suflete…”. De acord! Dar noi, oamenii, ce suntem? Sa se simta ele (javrele) bine si noi sa acceptam pur si simplu ca la 3 dimineata vor si ele sa latre putin, nu? Sa zambim de fiecare data cand suntem muscati? Sa le mai dam putina mancare de fiecare data cand ne mai lasa o „amintire” la intrarea in bloc? „Sa lasam si cainii sa traiasca…”. Pai, sa ne lase ei mai intai sa traim! Linistiti si fara batai de cap… si dupa, mai vedem. Daca va plac atat de mult, daca le duceti grija atat de mult, daca suferiti alaturi de ei, daca va faceti griji pentru ei… de ce nu-i luati acasa? Pe toti!
Sa nu fiu inteles gresit, iubesc animalele, in special cainii, dar este o mare diferenta intre un caine si o javra comunitara. Si cred ca orice persoana normala la cap imi poate da dreptate. Deci, nu intra in discutie si membrii organizatiilor de care vorbeam… Chiar mi-e dor de o anumita actiune, a unui anumit individ, care era primar intr-o anumita capitala, care acum a ajuns presedinte… chiar mi-e dor. De acolo de la Presedintie nu se poate repeta acea actiune? Intreb si eu…
7. Scuteru'
Tara, tara, vrem… un scuter!
Intr-o Romanie din ce in ce mai aglomerata, intr-un trafic din ce in ce mai inghesuit, intr-un ritm de viata din ce in ce mai rapid, minunatele scutere ne fac viata un pic mai usoara. Par a fi solutia perfecta pentru o deplasare mai „aerisita”. Si chiar sunt solutia, dar intr-o tara civilizata, nu la noi…
Sa vedem cam de ce avem nevoie pentru a intra in „clubul” posesorilor de scuter: bani adunati din vreo 2,5 salarii minime pe economie, un dram de nebunie si foarte mult tupeu. Atat! Nesimtirea vine odata cu motorasul asta mic pe doua roti, deci nu o punem la socoteala. Pai, cum doar atat? Adica, uite asa, doar atat. Pai, de carnet nu? Nu, intra in (sau sub) nu stiu ce categorie si nu e nevoie de carnet. Dar ei nu trebuie sa respecte aceleasi reguli de circulatie? Ba da. Pai, si unde invata ei asta si cine ii controleaza daca stiu ce au de respectat? Nimeni. Aha, inteleg… Ok, dar macar un examen medical, un test psihologic? Ceva, orice? Nu, de ce? Pai, adica orice ametit poate sa se plimbe pe drumurile publice cu o chestie d’asta? Da.
Bun asa, deci chiar si un dobitoc (a se citi persoana inconstienta) se poate deplasa motorizat… pe drum public… in trafic… alaturi de persoane responsabile (sau nu), dar care au trecut un examen, au fost instruite intr-un fel sau altul… Nu? Cam asta e ideea, aproape oricine (exista o limita de varsta) poate intra in trafic cu scuterul. Excelent!
Nu stiu care este legislatia prin alte state in legatura cu aceasta problema, dar in Romania avem, cu siguranta, nevoie de niste reguli stricte si de masuri drastice. Pentru ca toata pustimea (si ma refer la varsta mentala) si-a „tras” scuter, pentru ca aceasta pustime nu a ajuns la o maturitate minima necesara pentru a circula cu aceste scutere, pentru ca nu intelege rostul lor, pentru ca inconstienta ei (ne) doare, pentru ca inconstienta ei costa.
In fiecare zi au loc zeci de accidente in care sunt implicate scutere. Este un adevarat fenomen, este o gluma proasta. Si vom plati scump aceasta gluma daca nu se iau masuri. Chiar sunt curios, trebuie sa se atinga suta (de accidente pe zi) ca sa realizam cat de periculos este acest fenomen?
Intr-o Romanie din ce in ce mai aglomerata, intr-un trafic din ce in ce mai inghesuit, intr-un ritm de viata din ce in ce mai rapid, minunatele scutere ne fac viata un pic mai usoara. Par a fi solutia perfecta pentru o deplasare mai „aerisita”. Si chiar sunt solutia, dar intr-o tara civilizata, nu la noi…
Sa vedem cam de ce avem nevoie pentru a intra in „clubul” posesorilor de scuter: bani adunati din vreo 2,5 salarii minime pe economie, un dram de nebunie si foarte mult tupeu. Atat! Nesimtirea vine odata cu motorasul asta mic pe doua roti, deci nu o punem la socoteala. Pai, cum doar atat? Adica, uite asa, doar atat. Pai, de carnet nu? Nu, intra in (sau sub) nu stiu ce categorie si nu e nevoie de carnet. Dar ei nu trebuie sa respecte aceleasi reguli de circulatie? Ba da. Pai, si unde invata ei asta si cine ii controleaza daca stiu ce au de respectat? Nimeni. Aha, inteleg… Ok, dar macar un examen medical, un test psihologic? Ceva, orice? Nu, de ce? Pai, adica orice ametit poate sa se plimbe pe drumurile publice cu o chestie d’asta? Da.
Bun asa, deci chiar si un dobitoc (a se citi persoana inconstienta) se poate deplasa motorizat… pe drum public… in trafic… alaturi de persoane responsabile (sau nu), dar care au trecut un examen, au fost instruite intr-un fel sau altul… Nu? Cam asta e ideea, aproape oricine (exista o limita de varsta) poate intra in trafic cu scuterul. Excelent!
Nu stiu care este legislatia prin alte state in legatura cu aceasta problema, dar in Romania avem, cu siguranta, nevoie de niste reguli stricte si de masuri drastice. Pentru ca toata pustimea (si ma refer la varsta mentala) si-a „tras” scuter, pentru ca aceasta pustime nu a ajuns la o maturitate minima necesara pentru a circula cu aceste scutere, pentru ca nu intelege rostul lor, pentru ca inconstienta ei (ne) doare, pentru ca inconstienta ei costa.
In fiecare zi au loc zeci de accidente in care sunt implicate scutere. Este un adevarat fenomen, este o gluma proasta. Si vom plati scump aceasta gluma daca nu se iau masuri. Chiar sunt curios, trebuie sa se atinga suta (de accidente pe zi) ca sa realizam cat de periculos este acest fenomen?
6. Patrula
(Dez)Ordine si Siguranta... la dispozitia dumneavoastra (II)
Ma intreb cate puncte se acorda pentru un parbriz spart? Sau pentru o linie trasa cu un cui pe portiere? Conteaza lungimea ei, cat de dreapta este, sau este mai importanta adancimea? Un cauciuc taiat se puncteaza? Se da un bonus daca reusesti sa le desumfli pe toate? Dar farul? Farul e mai valoros decat stopul? Oglinda trebuie rupta sau doar sparta pentru a se puncta? Este adevarat ca esti considerat mai valoros dupa ce ai reusit sa aduni si o mica colectie de logo-uri cromate? Esti depunctat daca scapa o masina neatinsa in drumul tau?
Se pare ca exista totusi un sport la care putem fi campioni mondiali… Nu inteleg de unde atata ura, atata invidie, de unde galeata asta de prostie si nesimtire si cum de se aduna toate calitatile intr-un singur individ, nu inteleg de ce asa dintr-o data a aparut o generatie de retardati care are numai ocupatii „nobile”… Nu inteleg cu ce ajuta sa distrugi proprietatea altuia, cum si in ce fel un om se poate simti mai bine provocand rau altuia. Dar este irelevant daca inteleg sau nu. Problema este ca minunatii domni de la minunata noastra politie nu prea misca nimic nici in aceasta problema. Este si normal sa-si faca de cap niste mucosi daca nu exista si efecte secundare… daca nu exista o legislatie care sa-i opreasca. De fapt, legislatie exista (timida sau prost conceputa, ea exista), ceea ce ne lipseste este patrula, organul, omul la locul potrivit, «militianul»… care sa potoleasca aceste comportamente agresive intr-un fel sau altul. Nu pot sa cred ca un infractor poate avea mai multe drepturi decat persoana indreptatita de stat sa asigure ordine si protectie… Nu are cum sa aiba. Atunci?
Atunci, in mod normal, ar trebui sa vedem mai multa miscare pe strazi, mai multa patrulare, mai multa ordine, mai multa siguranta, mai multe amenzi acordate celor care incalca legea, mai putina toleranta fata de infractori, mai multa seriozitate! Dar nu vedem nimic din toate astea si ne simtim ca in jungla, si incercam sa ne facem singuri dreptate, si ne pierdem mintile, si actionam si reactionam dupa regula „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, si totul degenereaza in scandal, si scandalul in violenta, si violenta aduce victime, victime care trebuie razbunate, si de aici mai e doar un pas pana la dezordine generala. Si asta pentru ce? Pentru ca o partida de table poate fi mai importanta decat o patrulare…
Ma intreb cate puncte se acorda pentru un parbriz spart? Sau pentru o linie trasa cu un cui pe portiere? Conteaza lungimea ei, cat de dreapta este, sau este mai importanta adancimea? Un cauciuc taiat se puncteaza? Se da un bonus daca reusesti sa le desumfli pe toate? Dar farul? Farul e mai valoros decat stopul? Oglinda trebuie rupta sau doar sparta pentru a se puncta? Este adevarat ca esti considerat mai valoros dupa ce ai reusit sa aduni si o mica colectie de logo-uri cromate? Esti depunctat daca scapa o masina neatinsa in drumul tau?
Se pare ca exista totusi un sport la care putem fi campioni mondiali… Nu inteleg de unde atata ura, atata invidie, de unde galeata asta de prostie si nesimtire si cum de se aduna toate calitatile intr-un singur individ, nu inteleg de ce asa dintr-o data a aparut o generatie de retardati care are numai ocupatii „nobile”… Nu inteleg cu ce ajuta sa distrugi proprietatea altuia, cum si in ce fel un om se poate simti mai bine provocand rau altuia. Dar este irelevant daca inteleg sau nu. Problema este ca minunatii domni de la minunata noastra politie nu prea misca nimic nici in aceasta problema. Este si normal sa-si faca de cap niste mucosi daca nu exista si efecte secundare… daca nu exista o legislatie care sa-i opreasca. De fapt, legislatie exista (timida sau prost conceputa, ea exista), ceea ce ne lipseste este patrula, organul, omul la locul potrivit, «militianul»… care sa potoleasca aceste comportamente agresive intr-un fel sau altul. Nu pot sa cred ca un infractor poate avea mai multe drepturi decat persoana indreptatita de stat sa asigure ordine si protectie… Nu are cum sa aiba. Atunci?
Atunci, in mod normal, ar trebui sa vedem mai multa miscare pe strazi, mai multa patrulare, mai multa ordine, mai multa siguranta, mai multe amenzi acordate celor care incalca legea, mai putina toleranta fata de infractori, mai multa seriozitate! Dar nu vedem nimic din toate astea si ne simtim ca in jungla, si incercam sa ne facem singuri dreptate, si ne pierdem mintile, si actionam si reactionam dupa regula „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, si totul degenereaza in scandal, si scandalul in violenta, si violenta aduce victime, victime care trebuie razbunate, si de aici mai e doar un pas pana la dezordine generala. Si asta pentru ce? Pentru ca o partida de table poate fi mai importanta decat o patrulare…
5. Prisparii
(Dez)Ordine si Siguranta... la dispozitia dumneavoastra
Propun ca noile blocuri care se vor construi in Bucuresti sa fie «dotate» cu prispe! Ar fi mai mult decat de folos pentru noua generatie...
Seara de seara tinerii isi dau intalnire in fata/spatele blocurilor (asta in cel mai fericit caz, pentru ca exista si varianta inside, chiar in scara). Faptul ca isi dau intalnire nu ar fi o mare problema, dar programul lor de pana in zori de zi este. Bautura nu lipseste, masina cu usile larg deschise si cu muzica la maximum nu lipseste, semintele nu lipsesc, fetitele cu gura mare sunt prezente, totul e pregatit... baietii de cartier sunt gata pentru o noua noapte alba. Noapte alba si pentru noi, cei care alegem sa ramanem in casutele noastre, noi cei care ne odihnim noaptea! (oare cum de suntem atat de conservatori?!), noi, care mai avem de invatat pentru un examen sau care mai citim o carte... mai bine spus, noi cei care INCERCAM sa ne odihnim, sa invatam, sa citim o carte...
Este pur si simplu incredibil, generatia de «prispari» face ordinea si «mentine» linistea in capitala noastra draga... Politia de sector, cum era de asteptat, nu face absolut nimic in privinta asta. Nu misca un deget daca nu are o sesizare. Chiar daca se mai patruleaza pe unele strazi nu ne ajuta deloc. Cum spuneam, fara o sesizare nu se intervine... oamenii se pot lua si la bataie pe strada, politia vine, se uita putin... si pleaca! Nu are sesizare... In varianta «cu sesizare», politia vine la fata locului si potoleste (pentru 5-1O minute) petrecaretii... cu un avertisment. Asta e tot, si se ramane la avertisment, pentru ca nu se mai intoarce... are un alt «apel» de rezolvat cu o «avertizare». Infect mod de a asigura linistea si ordinea publica...
In cel mai fericit caz, cand CHIAR se da si o amenda, totul devine si mai «frumos» pentru noi... pentru ca cei amendati sunt informati chiar de politie despre datele celui care a facut plangerea!! Multumim frumos, domnilor politisti de sector! Pentru noptile albe, pentru linistea din miez de noapte, pentru sprijinul acordat tinerilor prispari, pentru siguranta pe care o simtim de cate ori apelam la dumneavoastra, pentru patrularea din fiecare seara, pentru ajutorul neconditionat pe care ni-l acordati... VA MULTUMIM! Chiar suntem mandri de faptul ca sunteti platiti din banii nostri...
Propun ca noile blocuri care se vor construi in Bucuresti sa fie «dotate» cu prispe! Ar fi mai mult decat de folos pentru noua generatie...
Seara de seara tinerii isi dau intalnire in fata/spatele blocurilor (asta in cel mai fericit caz, pentru ca exista si varianta inside, chiar in scara). Faptul ca isi dau intalnire nu ar fi o mare problema, dar programul lor de pana in zori de zi este. Bautura nu lipseste, masina cu usile larg deschise si cu muzica la maximum nu lipseste, semintele nu lipsesc, fetitele cu gura mare sunt prezente, totul e pregatit... baietii de cartier sunt gata pentru o noua noapte alba. Noapte alba si pentru noi, cei care alegem sa ramanem in casutele noastre, noi cei care ne odihnim noaptea! (oare cum de suntem atat de conservatori?!), noi, care mai avem de invatat pentru un examen sau care mai citim o carte... mai bine spus, noi cei care INCERCAM sa ne odihnim, sa invatam, sa citim o carte...
Este pur si simplu incredibil, generatia de «prispari» face ordinea si «mentine» linistea in capitala noastra draga... Politia de sector, cum era de asteptat, nu face absolut nimic in privinta asta. Nu misca un deget daca nu are o sesizare. Chiar daca se mai patruleaza pe unele strazi nu ne ajuta deloc. Cum spuneam, fara o sesizare nu se intervine... oamenii se pot lua si la bataie pe strada, politia vine, se uita putin... si pleaca! Nu are sesizare... In varianta «cu sesizare», politia vine la fata locului si potoleste (pentru 5-1O minute) petrecaretii... cu un avertisment. Asta e tot, si se ramane la avertisment, pentru ca nu se mai intoarce... are un alt «apel» de rezolvat cu o «avertizare». Infect mod de a asigura linistea si ordinea publica...
In cel mai fericit caz, cand CHIAR se da si o amenda, totul devine si mai «frumos» pentru noi... pentru ca cei amendati sunt informati chiar de politie despre datele celui care a facut plangerea!! Multumim frumos, domnilor politisti de sector! Pentru noptile albe, pentru linistea din miez de noapte, pentru sprijinul acordat tinerilor prispari, pentru siguranta pe care o simtim de cate ori apelam la dumneavoastra, pentru patrularea din fiecare seara, pentru ajutorul neconditionat pe care ni-l acordati... VA MULTUMIM! Chiar suntem mandri de faptul ca sunteti platiti din banii nostri...
4. Mobilu'
Fara numar frate, fara numar...
Telefon mobil: XXXX RON (obligatoriu pret din patru cifre); haine «de fite»: prea variabil pretul pentru a fi exprimat in cifre (luate de la Mall sau din Europa, difera in functie de cine este sau pe cine cunoaste taticul); seara petrecuta la terasa: fara numar...
BUCURIA MUZICII LA PURTATOR, «LIVE» DIN DIFUZORUL NOULUI MOBIL: NEPRETUITA!!
Ii intalnim peste tot, au aparut ca si ciupercile dupa ploaie... si ne otravesc cu «figurile» lor zi de zi, seara de seara, noapte de noapte.
Sunt noua specie de fitosi... In tramvai, autobuz, metrou, pe trotuar, in magazin, la terasa, pe borduri... absolut peste tot exista cel putin un exemplar din aceasta specie: TELEFONUL IN MANA, MUZICA LA MAXIMUM... «Sa (h)auda toata lumea ce smecher este eu». Mda... 99 la suta dintre cei care practica acest «sport» extrem de deranjant asculta inevitabil MANELE. Iar noi, restul care (din pacate?!) mai avem un dram de bun-simt, ar trebui, cred ei, sa fim impresionati si sa-i admiram. E de ras, e de plans? E STRIGATOR LA CER!
Asemenea gunoaie «mobile» ar trebui inchise pe undeva departe... chiar, nu se mai fac testele alea pe marte? Nu mai au nevoie de oameni?
De casti ai auzit? Da, da, chestiile alea mici care se leaga de un fir, alea care vin odata cu mobilul. Asa, da... ALEA SE BAGA iN URECHI! Urechile sunt... Hai sa ne intelegem: NU ne intereseaza ce asculti tu, NU ne intereseaza ce mobil ai saptamana asta si NICI pretul lui, NU suntem curiosi ce «capodopera» a mai lansat artistii tai! NU, NU, NU! NU ne intereseaza persoana ta, asa ca incerci in zadar sa atragi atentia prin metoda «mobila»... Asa ca, daca vrei sa asculti «muzica» pe strada, foloseste si tu castile! Sau ramai acasa si culca-te! Esti mai mult decat infect, esti un rebut! Crezi ca poti sa intelegi ce-ti spun?
Oricum, nu te intereseaza, nu? Mai tragi un ras isteric, mai aplauzi un pic pe maneaua aia a ta, mai dai un pic din picior (sa se vada si pantofii tai cu varf minunat), mai bei o bere si totul e ok pentru tine, nu? Jenant...
Telefon mobil: XXXX RON (obligatoriu pret din patru cifre); haine «de fite»: prea variabil pretul pentru a fi exprimat in cifre (luate de la Mall sau din Europa, difera in functie de cine este sau pe cine cunoaste taticul); seara petrecuta la terasa: fara numar...
BUCURIA MUZICII LA PURTATOR, «LIVE» DIN DIFUZORUL NOULUI MOBIL: NEPRETUITA!!
Ii intalnim peste tot, au aparut ca si ciupercile dupa ploaie... si ne otravesc cu «figurile» lor zi de zi, seara de seara, noapte de noapte.
Sunt noua specie de fitosi... In tramvai, autobuz, metrou, pe trotuar, in magazin, la terasa, pe borduri... absolut peste tot exista cel putin un exemplar din aceasta specie: TELEFONUL IN MANA, MUZICA LA MAXIMUM... «Sa (h)auda toata lumea ce smecher este eu». Mda... 99 la suta dintre cei care practica acest «sport» extrem de deranjant asculta inevitabil MANELE. Iar noi, restul care (din pacate?!) mai avem un dram de bun-simt, ar trebui, cred ei, sa fim impresionati si sa-i admiram. E de ras, e de plans? E STRIGATOR LA CER!
Asemenea gunoaie «mobile» ar trebui inchise pe undeva departe... chiar, nu se mai fac testele alea pe marte? Nu mai au nevoie de oameni?
De casti ai auzit? Da, da, chestiile alea mici care se leaga de un fir, alea care vin odata cu mobilul. Asa, da... ALEA SE BAGA iN URECHI! Urechile sunt... Hai sa ne intelegem: NU ne intereseaza ce asculti tu, NU ne intereseaza ce mobil ai saptamana asta si NICI pretul lui, NU suntem curiosi ce «capodopera» a mai lansat artistii tai! NU, NU, NU! NU ne intereseaza persoana ta, asa ca incerci in zadar sa atragi atentia prin metoda «mobila»... Asa ca, daca vrei sa asculti «muzica» pe strada, foloseste si tu castile! Sau ramai acasa si culca-te! Esti mai mult decat infect, esti un rebut! Crezi ca poti sa intelegi ce-ti spun?
Oricum, nu te intereseaza, nu? Mai tragi un ras isteric, mai aplauzi un pic pe maneaua aia a ta, mai dai un pic din picior (sa se vada si pantofii tai cu varf minunat), mai bei o bere si totul e ok pentru tine, nu? Jenant...
3. Electrica
Electrica «va trece» peste canicula!
Doamnelor si domnilor, avem cod galben, portocaliu, avem chiar si cod rosu. Romania se prajeste! Consumati multe lichide, multe fructe si legume proaspete, folositi aerul conditionat (unde e posibil) si cel mai important: Nu iesiti din casa! Ca sa nu va plictisiti, Electrica v-a pregatit o surpriza. Intreruperea energiei electrice! Acum aveti ocazia sa meditati in liniste, sa savurati bauturile la temperatura camerei, sa faceti o cura de slabire si, nu in ultimul timp, sa economisiti ceva banuti, contoarele nu inregistreaza. Nu au ce! Asa ca ramaneti in casele dumneavoastra si savurati... o experienta deosebita. E pe gratis!
Rusine! De un milion de ori rusine! Sunteti incompetenti domnilor de la ELECTRICA! Faptul ca era o situatie exceptionala (temperaturi extreme, suprasolicitarea retelei si a transformatoarelor) nu este o scuza! Repet, NU este o scuza. Ati fost depasiti de situatie atat de repede incat nu ati avut timp nici macar sa recunoasteti acest lucru. Oare nu se stia din timp de ce o sa urmeze? Nu se stia de aceste temperaturi extreme? Nu se stia ca reteaua va fi suprasolicitata, ca se vor «topi» transformatoarele?
Chiar nu se banuia macar ca vor aparea astfel de probleme? Daca ati raspuns cu «Ba da» la macar una din intrebarile de mai sus am si o intrebare bonus: De ce nu ati luat masuri Inainte? Era mai mult decat logic ca se va intampla ceea ce s-a si intamplat. Si inca ceva, cand mai suna oamenii sa faca reclamatii si/sau sa anunte ca in anumite zone nu exista curent de zeci de ore, stabiliti o varianta de raspuns si ramaneti la ea: «Ne cerem scuze, a cazut un transformator!», «Ne cerem scuze, trebuia sa oprim curentul in anumite zone din cauza suprasolicitarii!», «Ne cerem scuze, din cauza temperaturilor avem probleme cu...», «Ne cerem scuze, ne cerem scuze...» (toate aceste variante de raspuns au fost date locatarilor dintr-un singur bloc, in aceeasi zi!). Scuzele nu pastreaza apa rece si nici mancarea proaspata. Oricum, mi-e greu sa cred ca «problemele tehnice» care au aparut (personal, am trecut prin 5-6 pene de curent)... au aparut toate la ore fixe! Si revenirea energiei... tot la ore fixe avea loc. Oare cum?
Ne-ati plimbat cu zaharelul. Ar fi timpul sa aratati putin respect si pentru consumatori, nu doar pentru banii lor. Altfel si contractele cu ELECTRICA se vor «suprasolicita» si curand se vor intrerupe...
Doamnelor si domnilor, avem cod galben, portocaliu, avem chiar si cod rosu. Romania se prajeste! Consumati multe lichide, multe fructe si legume proaspete, folositi aerul conditionat (unde e posibil) si cel mai important: Nu iesiti din casa! Ca sa nu va plictisiti, Electrica v-a pregatit o surpriza. Intreruperea energiei electrice! Acum aveti ocazia sa meditati in liniste, sa savurati bauturile la temperatura camerei, sa faceti o cura de slabire si, nu in ultimul timp, sa economisiti ceva banuti, contoarele nu inregistreaza. Nu au ce! Asa ca ramaneti in casele dumneavoastra si savurati... o experienta deosebita. E pe gratis!
Rusine! De un milion de ori rusine! Sunteti incompetenti domnilor de la ELECTRICA! Faptul ca era o situatie exceptionala (temperaturi extreme, suprasolicitarea retelei si a transformatoarelor) nu este o scuza! Repet, NU este o scuza. Ati fost depasiti de situatie atat de repede incat nu ati avut timp nici macar sa recunoasteti acest lucru. Oare nu se stia din timp de ce o sa urmeze? Nu se stia de aceste temperaturi extreme? Nu se stia ca reteaua va fi suprasolicitata, ca se vor «topi» transformatoarele?
Chiar nu se banuia macar ca vor aparea astfel de probleme? Daca ati raspuns cu «Ba da» la macar una din intrebarile de mai sus am si o intrebare bonus: De ce nu ati luat masuri Inainte? Era mai mult decat logic ca se va intampla ceea ce s-a si intamplat. Si inca ceva, cand mai suna oamenii sa faca reclamatii si/sau sa anunte ca in anumite zone nu exista curent de zeci de ore, stabiliti o varianta de raspuns si ramaneti la ea: «Ne cerem scuze, a cazut un transformator!», «Ne cerem scuze, trebuia sa oprim curentul in anumite zone din cauza suprasolicitarii!», «Ne cerem scuze, din cauza temperaturilor avem probleme cu...», «Ne cerem scuze, ne cerem scuze...» (toate aceste variante de raspuns au fost date locatarilor dintr-un singur bloc, in aceeasi zi!). Scuzele nu pastreaza apa rece si nici mancarea proaspata. Oricum, mi-e greu sa cred ca «problemele tehnice» care au aparut (personal, am trecut prin 5-6 pene de curent)... au aparut toate la ore fixe! Si revenirea energiei... tot la ore fixe avea loc. Oare cum?
Ne-ati plimbat cu zaharelul. Ar fi timpul sa aratati putin respect si pentru consumatori, nu doar pentru banii lor. Altfel si contractele cu ELECTRICA se vor «suprasolicita» si curand se vor intrerupe...
2. Organizare
Apa dauneaza grav sanatatii
17.07.2007, Bucuresti, Romania, EUROPA!, Stadionul «Lia Manoliu», The Rolling Stones LIVE, si o «mica» avertizare meteorologica...COD PORTOCALIU!
Un nou megaconcert, o noua organizare infecta... Foarte multe greseli uriase de organizare, o sa ma opresc insa la cea care este legata de «codul portocaliu» (am eu un fix sa tot subliniez asta)... problema SECETEI de pe stadion. De ce zic seceta? Pentru ca erai obligat sa lasi la intrare orice fel de recipient (chiar si de plastic, lucru nementionat pe bilet, dar deh!, intelegem ca mai trebuie sa vanda si partenerii...), pentru ca odata ajuns pe stadion puteai sa-ti iei ceva de baut de la doar 5-6 puncte de vanzare (s-au gandit ei, organizatorii, ca ajung pentru cei 60.000 de oameni prezenti), pentru ca dupa ce stateai doua ore la coada aveai una din cele doua surprize «minunate»: «Nu mai avem» sau...cea mai tare, bautura era calda. CALDA, fratilor! Pentru ca lumea a murit de sete, pentru ca au existat oameni care au plecat in timpul concertului din aceasta cauza, pentru ca, la 60 de grade Celsius (in plin cod portocaliu, iar m-a apucat) doar cativa s-au bucurat de un pahar de ceva (de care cu totii aveam nevoie in mod evident).
Pai, cum frate, organizatorii chiar nu au inteles nimic dupa episodul «Depeche Mode» de anul trecut? Nimic? Nu le-a filat nicio lampa?? Organizarea a fost, si atunci, infecta... ma asteptam sa fie altfel acum, dar NU! Doamne fereste, doar suntem in Romania. Singurul lucru care s-a schimbat a fost ca, acum, s-a ales alta firma care sa se ocupe de organizare. Mare greseala! Daca Emag!c (organizator al concertului Depeche Mode) s-a facut anul trecut de... sa nu mai zic cum, macar au invatat din greseli si au crescut, dovedind ca se poate organiza si cu cap, chiar de curand, la B’estival (jos palaria!).
Asa ca, dragi prieteni organizatori, va multumim pentru megaspectacolele oferite, dar, fiti mai atenti, ce naiba? «Minunati» Events, organizatori cu pretentii, mai faceti si voi un research, mai umblati si voi pe la alte concerte si festivaluri sa vedeti cum se procedeaza. Si nu uitati ca cei care va aduc profitul venind la concerte sunt oameni, nu animale. Si, apropo’!, EU imi cer scuze, dar scuzele voastre de dupa concert sunt egale cu 0!
17.07.2007, Bucuresti, Romania, EUROPA!, Stadionul «Lia Manoliu», The Rolling Stones LIVE, si o «mica» avertizare meteorologica...COD PORTOCALIU!
Un nou megaconcert, o noua organizare infecta... Foarte multe greseli uriase de organizare, o sa ma opresc insa la cea care este legata de «codul portocaliu» (am eu un fix sa tot subliniez asta)... problema SECETEI de pe stadion. De ce zic seceta? Pentru ca erai obligat sa lasi la intrare orice fel de recipient (chiar si de plastic, lucru nementionat pe bilet, dar deh!, intelegem ca mai trebuie sa vanda si partenerii...), pentru ca odata ajuns pe stadion puteai sa-ti iei ceva de baut de la doar 5-6 puncte de vanzare (s-au gandit ei, organizatorii, ca ajung pentru cei 60.000 de oameni prezenti), pentru ca dupa ce stateai doua ore la coada aveai una din cele doua surprize «minunate»: «Nu mai avem» sau...cea mai tare, bautura era calda. CALDA, fratilor! Pentru ca lumea a murit de sete, pentru ca au existat oameni care au plecat in timpul concertului din aceasta cauza, pentru ca, la 60 de grade Celsius (in plin cod portocaliu, iar m-a apucat) doar cativa s-au bucurat de un pahar de ceva (de care cu totii aveam nevoie in mod evident).
Pai, cum frate, organizatorii chiar nu au inteles nimic dupa episodul «Depeche Mode» de anul trecut? Nimic? Nu le-a filat nicio lampa?? Organizarea a fost, si atunci, infecta... ma asteptam sa fie altfel acum, dar NU! Doamne fereste, doar suntem in Romania. Singurul lucru care s-a schimbat a fost ca, acum, s-a ales alta firma care sa se ocupe de organizare. Mare greseala! Daca Emag!c (organizator al concertului Depeche Mode) s-a facut anul trecut de... sa nu mai zic cum, macar au invatat din greseli si au crescut, dovedind ca se poate organiza si cu cap, chiar de curand, la B’estival (jos palaria!).
Asa ca, dragi prieteni organizatori, va multumim pentru megaspectacolele oferite, dar, fiti mai atenti, ce naiba? «Minunati» Events, organizatori cu pretentii, mai faceti si voi un research, mai umblati si voi pe la alte concerte si festivaluri sa vedeti cum se procedeaza. Si nu uitati ca cei care va aduc profitul venind la concerte sunt oameni, nu animale. Si, apropo’!, EU imi cer scuze, dar scuzele voastre de dupa concert sunt egale cu 0!
1. Rutiera
Alo! Politia rutiera? Somn usor! Ne descurcam si singuri…
Traficul din Bucuresti este de foarte multa vreme un infern si nimeni nu face nimic. Amenzile pentru incalcarea regulilor de circulatie le primesc (in continuare!) numai cei care nu au “pile”, carnetul de sofer se obtine (in continuare!) foarte usor daca ai suma potrivita, iar noi, cei din trafic, parca am inebunit cu totii...si e din ce in ce mai rau, si ce doare mai tare este ca ni se pare normal sa fim asa. Si parca si regulile s-au cam schimbat, nu? In capitala noastra Europeana unii soferi au propriul cod rutier pe care il respecta cu sfintenie:
Nu acorda prioritate niciodata, nici macar pietonilor. Blocheaza circulatia pe o strada doar pentru a-ti cumpara un suc. Claxoneaza ca nebunul in miimea doi de secunda dupa ce semaforul arata verde. Urla la volan pentru ca te deranjeaza ca nu esti singur pe strada pe care (crezi ca) ti-a facut-o cadou mamica. Injura cu patima de cate ori pierzi inca o secunda, doua din cauza unui incepator. Parcheaza pe unde te taie capul pentru ca simti ca ti se cuvine dreptul asta daca ai o masina mai “cu cai”. Vorbeste la mobil folosindu-te de mana cu care schimbi si viteza (ca, deh, hands-free-ul e pentru fraieri). Taie fata altor participanti la trafic (cat de des poti). Treci pe rosu (nu are rost sa mai tocesti si placutele de frana). Calca acceleratia la 22Okm/h si neaparat sa faci si o poza kilometrajului cu noul mobil. Sa ai in permanenta la tine o bata sau o ranga (doar traficul inseamna supravietuire). Scuipa pe geam cand stai la stop (macar nu treci pe rosu) si daca tot esti acolo arunca pe jos si toata mizeria din masina (cosurile speciale de la cativa centimentri de tine sunt, de fapt, elemente art-deco stradale). Asculta muzica cat mai tare posibil (daca cineva vrea sa te avertizeze in legatura cu ceva, sa-ti dea un sms…). Mergi pe linia de tramvai (e ca in parcul de distractie). Nu semnaliza niciodata, mergi pe doua benzi in acelasi timp, cand gasesti un loc de parcare ai mare grija sa parchezi in asa fel sa nu mai fie loc si pentru altii. Si cel mai important: incurca cat mai multe masini de salvare si de pompieri (e chiar distractiv sa detii controlul pe banda ta).
Vi se pare cunoscut? Si sunt doar cateva exemple... Felul de a fi, caracterul, personalitatea si educatia primita sunt doar cativa factori determinanti ai conduitei la volan...si acesti factori o sa faca “legea” in trafic (in continuare!). Pana cand? Pana cand persoanele indreptatite sa faca ordine, atunci cand ea nu exista, vor lua masuri mai seriose, pana cand instructorii auto isi vor lua munca mai in serios, pana cand examenele pentru obtinerea permisului vor fi examene...
Traficul din Bucuresti este de foarte multa vreme un infern si nimeni nu face nimic. Amenzile pentru incalcarea regulilor de circulatie le primesc (in continuare!) numai cei care nu au “pile”, carnetul de sofer se obtine (in continuare!) foarte usor daca ai suma potrivita, iar noi, cei din trafic, parca am inebunit cu totii...si e din ce in ce mai rau, si ce doare mai tare este ca ni se pare normal sa fim asa. Si parca si regulile s-au cam schimbat, nu? In capitala noastra Europeana unii soferi au propriul cod rutier pe care il respecta cu sfintenie:
Nu acorda prioritate niciodata, nici macar pietonilor. Blocheaza circulatia pe o strada doar pentru a-ti cumpara un suc. Claxoneaza ca nebunul in miimea doi de secunda dupa ce semaforul arata verde. Urla la volan pentru ca te deranjeaza ca nu esti singur pe strada pe care (crezi ca) ti-a facut-o cadou mamica. Injura cu patima de cate ori pierzi inca o secunda, doua din cauza unui incepator. Parcheaza pe unde te taie capul pentru ca simti ca ti se cuvine dreptul asta daca ai o masina mai “cu cai”. Vorbeste la mobil folosindu-te de mana cu care schimbi si viteza (ca, deh, hands-free-ul e pentru fraieri). Taie fata altor participanti la trafic (cat de des poti). Treci pe rosu (nu are rost sa mai tocesti si placutele de frana). Calca acceleratia la 22Okm/h si neaparat sa faci si o poza kilometrajului cu noul mobil. Sa ai in permanenta la tine o bata sau o ranga (doar traficul inseamna supravietuire). Scuipa pe geam cand stai la stop (macar nu treci pe rosu) si daca tot esti acolo arunca pe jos si toata mizeria din masina (cosurile speciale de la cativa centimentri de tine sunt, de fapt, elemente art-deco stradale). Asculta muzica cat mai tare posibil (daca cineva vrea sa te avertizeze in legatura cu ceva, sa-ti dea un sms…). Mergi pe linia de tramvai (e ca in parcul de distractie). Nu semnaliza niciodata, mergi pe doua benzi in acelasi timp, cand gasesti un loc de parcare ai mare grija sa parchezi in asa fel sa nu mai fie loc si pentru altii. Si cel mai important: incurca cat mai multe masini de salvare si de pompieri (e chiar distractiv sa detii controlul pe banda ta).
Vi se pare cunoscut? Si sunt doar cateva exemple... Felul de a fi, caracterul, personalitatea si educatia primita sunt doar cativa factori determinanti ai conduitei la volan...si acesti factori o sa faca “legea” in trafic (in continuare!). Pana cand? Pana cand persoanele indreptatite sa faca ordine, atunci cand ea nu exista, vor lua masuri mai seriose, pana cand instructorii auto isi vor lua munca mai in serios, pana cand examenele pentru obtinerea permisului vor fi examene...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)