S-au intors javrele!
La sfarsit de 2007, intr-un Bucuresti cu pretentii europene, incepem iar sa ne „aglomeram”… Javrele comunitare s-au intors! Sunt peste tot si sunt mai furioase si mai enervante decat ar avea dreptul. Daca nu latra in miez de noapte, musca, daca nu musca, latra si sar la picioarele noastre, daca nu sar la picioarele noastre, latra, daca nu latra, isi „exprima parerea” (vorba unui bun prieten) pe cauciucurile masinilor din parcare, daca nu fac asta, fac altceva… si tot asa!
Agresivi, stresanti si inutili, cainii comunitari sunt (din nou!) una din marile probleme ale capitalei. Chiar trebuie sa ne facem programul dupa cum doreste un animal? Chiar e nevoie sa ne deplasam cu frica in fiecare zi? Chiar vrem sa le mirosim nevoile la fiecare colt de bloc? Chiar… nu inteleg! Ce cauta aceste javre pe strazi? Organizatiile pentru protectia animalelor au auzit si de oameni? Aduc in discutie acest lucru pentru ca de la ei pleaca totul. Aceste organizatii stau in calea linistii si sigurantei noastre. Adica, in orice discutie pe tema om vs animal, omul ar trebui sa aiba prioritate, nu? Dar nu stiu de ce imi bat capul, pentru ca mai toti „protectorii” acestor javre sunt la fel de isterici si fara ratiune ca si protejatii lor. Nu au cum sa inteleaga ca viata unui copil (spre exemplu) e mai importanta decat a unei javre.
„Vai, dar ce aveti cu ei? Sunt si ei suflete…”. De acord! Dar noi, oamenii, ce suntem? Sa se simta ele (javrele) bine si noi sa acceptam pur si simplu ca la 3 dimineata vor si ele sa latre putin, nu? Sa zambim de fiecare data cand suntem muscati? Sa le mai dam putina mancare de fiecare data cand ne mai lasa o „amintire” la intrarea in bloc? „Sa lasam si cainii sa traiasca…”. Pai, sa ne lase ei mai intai sa traim! Linistiti si fara batai de cap… si dupa, mai vedem. Daca va plac atat de mult, daca le duceti grija atat de mult, daca suferiti alaturi de ei, daca va faceti griji pentru ei… de ce nu-i luati acasa? Pe toti!
Sa nu fiu inteles gresit, iubesc animalele, in special cainii, dar este o mare diferenta intre un caine si o javra comunitara. Si cred ca orice persoana normala la cap imi poate da dreptate. Deci, nu intra in discutie si membrii organizatiilor de care vorbeam… Chiar mi-e dor de o anumita actiune, a unui anumit individ, care era primar intr-o anumita capitala, care acum a ajuns presedinte… chiar mi-e dor. De acolo de la Presedintie nu se poate repeta acea actiune? Intreb si eu…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu