19. Colegi

Toti pentru unul si unul pentru toti...

Ne petrecem aproape jumatate din viata la locul de munca. Colegii sunt a doua familie. Ne ajutam reciproc, ne sustinem. Este locul unde ne simtim cel mai bine, unde ne simtim protejati de prieteni. Unde totul merge ca uns, unde exista comunicare si scopuri comune. Este locul cel mai linistit din viata noastra, aici ne castigam existenta in cel mai pasnic mod cu putinta. Si aici suntem fericiti. Cu totii. Suntem o familie mare, unita si fericita.

Da, sigur... Intr-o lume utopica poate. Sau intr-o societate dezvoltata si echilibrata. La noi nu se poate, nu exista astfel de fantezii, nu au cum, este putin mai mult decat imposibil. Si nici in urmatorii 2.314 ani nu o sa se schimbe acest lucru. Pentru ca solidaritatea si colegialitatea sunt doi termeni care au intrat direct pe primul loc al listei negre a romanului cu loc de munca.

Fiecare pentru el, fiecare in parte mai cu nasul pe sus decat restul colegilor, unul mai frustrat decat celalalt. Da colegu’, am inteles. Tu esti cel mai bun, tu esti cel special, tu esti «alesul», esti mare, esti unic... Se pare ca de la marele sef pana la cel mai umil angajat, toti au probleme de existenta... In ziua de azi, oamenii vor putere si fac orice sa obtina aceasta putere. Din pacate, in goana dupa titlul de «better than the rest», «luptatorii» se pierd cu firea si devin din ce in ce mai inconstienti de tot ce se intampla in jurul lor. Si, in mod voit sau nu, vor strivi in picioare tot ce misca in drumul lor.

Si uite asa ne alegem cu un colectiv «de vis». Peste tot vor prima ura, invidia si lacomia. La fiecare loc de munca se va barfi si se va «injunghia» pe la spate. Niciunde nu va exista unitate a grupului sau respect reciproc. Pentru ca asa am inteles unii dintre noi ca se face. Cu cat mai multa rautate, cu atat mai bine.

Ma rog... sunt totusi si locuri de munca unde totul merge ca pe roate si toata lumea e multumita, si toti colegii alcatuiesc o familie mare si fericita. Unde toti se ajuta si se respecta. Si toti zambesc. De fapt, ei rad in hohote de noi... din lumea lor utopica.